Pastila …
februarie 27, 2009 at 9:39 pm | In Aberatii Nocturne | 27 CommentsTags: Noapte Buna, Akon, Vara, Porno, curva, aerobic, blugi, Ale, palma, dus, vagin, summer, sala, sport
de a 2 a zi 
ha !
aţi crezut, nu ?
ştiam eu 
chill, încă n-am nevoie de ea şi sper să nu ajung niciodată în situaţia de a merge la farmacie să cer aşa ceva 
Pastila … dinainte de culcare da, ăsta-i adevăratul titlu al articolului. înainte să mă culc, simt că tre’ să-mi turui meliţa asta de gură niţel. n-am mare lucru de zis şi nici nu ştiu cât de mult vă interesează ( sau nu) pe voi, chestia asta, da’ faza e că…Ale vrea să scrie ! aşa că, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului !
Mai înainte am ieşit de la duş. Azi am fost la aerobic , ora în care am transpirat de numa numa. Uraaa, se ard grăsimile ( ueaaac, ce urât sună asta.)
În drum spre sala, destinaţie la care ajung în maxim 10 minute ( mers turbat. aşa umblu eu când trebuie să mă duc undeva singură) unu’ se holba la bombeu’ meu, lucru ce m-a cam deranjat, asta fără să punem la socoteală că era de mână cu prietenă-sa. Eu, să fiu în locul ăleia, i-aş puşca una lui Ciupa de-ar vedea dublu 3 zile după aia. Sinceră să fiu, chiar nu mi-a picat bine şi nu, nu-s o pudică şi nici o călugăriţă d-aia bătută-n cap. Ştiu că-s dotată, ” că-s bună” ( urăsc expresia asta), că s-ar tăvăli cu mine o tură ( două, trei …). M-am făcut că nu văd, însă nu pentru mult timp. Ghinionu’ meu a fost că a trebuit să merg o bucată bună de drum cu ei în urma mea, aşa că , la un moment dat, Ale face o întoarcere de 180 şi-l străpunge pe tip cu privirea. La faza asta m-am aşteptat să fie mirat sau, mno, ceva-n genu’. . . el , da de unde, mi-a trântit un zâmbet d-ăla libidinos cam ” Vii la o tură ?”.
Toată faza asta m-a făcut să mă revolt. Da’ ştii cum, frate, în cel mai draconic mod. Adică , dacă eu, ca fată, mă duc şi întreţin relaţii sexuale cu X, după cu Y, hai, treacă-meargă şi cu Z, află cartieru’ şi-s curva din Oprişani,da’ bou’, dacă merge şi azi se fute cu Ana, mâine cu Alina, joi dupa Miercurea Ciuc cu Bianca şi răspoimâine cu Alina, el nu-i curv ( cer drepturi de autor pe cuvântu’ ăsta), nuuuuuuu dom’le, el e băiat de băiat, el e “jmeker”.
Destul cu subiectu’ ăsta. Atenţia mi-a fost distrasă de la animalu’ ăla păros de-o fetiţă. N-avea mai mult de 5 ani şi îi explica maică-sii cum e cu pensia bunicii. “ păi, tu mamă, tu, nu înţelegi ? în fiecare lună, vine de acolo, de la ăia de la Bucureşti, pensia. ştii ce-i aia ?banii ăia de-i primeşte bunica şi-mi dă mie să-mi cumpăr suc la grădi “
Cu chiu , cu vai, ajung şi eu la sală. Mă duc repede la vestiare şi…îmi pică nasu’. De ce ? Pentru că băieţii ce-s la profilu’ sportiv sunt cei mai puturoşi. Pe bune de nu. O dezordine la ei în vestiar de mama miiiiiiiiiiia. Mă, omule, lasă-mă să-ţi explic eu ţie că degeaba ai haine şi adidaşi de firmă dacă nu le duci la mă-ta MĂCAAAAR la final de săptămână să ţi le spele. Pe luni dimineaţa put în ultimu’ hal.
Mă ofer să fac pe alpinistu’ şi să mă caţăr pe-un calorifer, să mă ridic la Domnu’n Ceruri ca, mai apoi, să ajung şi eu la geamu’ soarelui care’i suuuuus de tot că, na, aş respira şi eu ceva aer curat. Da’ de unde, dom’le , crezi că m-au lăsat alea ? Clar că nu. Cică le e frig şi le ninge pe echipament. Aia da scuză. N-ai avea aer în coşciug.
La ora de aerobic porpriu-zisă m-am descărcat de tot. A fost cea mai plăcută şedinţă de până acum. N-o să vă vină să credeţi ce vă voi zice. Multe exerciţii au tentă sexuală. Pe cuvântu’ meu. Ori eu sunt o obsedată, ceea ce nu-i adevărat, ori e fix aşa. Din plictiseală, le-am dat nume la câteva dintre exerciţii. Citiţi şi amuzaţi-vă: Roboţel, Şurubel, Na, să-ţi dau! , Duc lipsă , Cupă de şampanie, Pasărea, Doggy style, Ahhhhhhhhhhhhhh, acuuuuum! , China style, Sârma de rufe . aaa, şi să nu uit de exerciţiile vaginale
Voi aţi mai auzit să câştigi un concurs la care să nu ştii că participi, cu atât mai puţin să te înscrii ? Aaaa, nu ?! Ca să vezi, nici eu până azi. Se pare că , la alexxutzu, toate-s posibile.
De la hime de pe blog am ajuns azi aici şi m-am uitat la peste 150 de pagini ce au ca tag “summer”. Măă, voi vă daţi seama ? Ale , 150 de pagini, lipsă de răbdare .. se leagă ceva ?!
Azi noapte am visat că era vară şi că eu cu Ionuţ trebuia să ne întâlnim cu Dany să mergem în ştrand. Nu ştiu ce drăcia dracului de ştrand am visat eu, dar cert era că noi mergeam la piscina la ora 7 seara, iar pe la 9 o tuleam undeva la zilele oraşului. Până una-alta, Dany la 8 juma’ încă e în casă, mă întâlnesc cu Gaga ( maică-sa) şi- mi zice că prunişca asta nu mai coboară. Visu’ se întrerupe brusc, toţi dispar, rămân doar eu cu o pereche de blugi ( d’ăia hip-hop style) şi tot fug ca bezmetica cu ei în mână prin ploaie. Turna cu găleataaaa. Visu’…a rămas la stadiul ăsta, fiind trezita de nemericu’ de telefon ce-mi strică dimineţile.
sper că nu vă uitaţi la picioarele tipelor. pe mine m-a fascinat cerul
speechless . . .
uhhhhhhhhhhhhhh
Noapte bună .
Moara cu noroc
februarie 26, 2009 at 10:08 pm | In Carte | 28 CommentsTags: Bani, bou, Moarte, peste, prieteni, Sex, tema, viata
Ieri am citit două ore încontinuu. Da` ştiţi cum ? Una, una. Citeam, scriam, citeam,… şi tot aşa.
Probabil că vă gândiţi deja că te miri pe ce carte fenomenală am pus mâna. Daaaaaaaaaa de unde. 
Faza a fost că azi ne`a dat test de lectură (17 întrebări) la română din Moara cu noroc. Ooooo, da! Ce fericire pe capu` meu că a trebuit să citesc de 2 ori cartea, iniţial citind`o anu` trecut pentru olimpiadă. ( Ueaccc)
Pentru cei care încă nu ştiu, cartea e opera lui nenea I. Slavici şi`n ea e vorba despre o familie care doreşte să se îmbogăţească , să părăsească mediul rural şi să se lanseze pe piaţa încălţămintei la oraş.
Ghiţă , capul familiei, se sfătuieşte împreună cu şoţia lui, Ana, şi cu soacră`sa, “bătrâna“, discuţie în urma căreia hotărăsc să se mute de Sf. Gheorghe ( ce întrebare de`am plua la test ..ce pixu` meu mă interesează pe mine în ce zi s`a dus ăla învârindu`se ?!) la Moara cu noroc.
Moara asta , de fapt, nu prea era ea o moară, mai degrabă o cârciumă la intersecţie de drumuri, undeva departe de lume şi de civilizaţie. Ca să poată sta aici, Ghiţă a trebuit să se pună bine cu Lică Sămădaul ( aka şeful porcarilor. nah, că pe`asta am nimerit`o la test).
Orbit de bani, Ghiţă intră în afaceri necurate cu Lică, acesta fiind un mare hoţ al acelor timpuri. Astfel, fără să aibe vreo vină, Ghiţă merge la judecată, proces în urma căruia sunt condamnaţi pe viaţă 2 oameni nevinovaţi.
Între timp, familia lui Ghiţă suferă mari transformări. Bineînţeles că nu`n bine. Bătrâna tace şi vede. Nu se bagă în căsnicia lui fiică`sa. În schimb, aceasta, e tot timpul supărată deoarece simte că, pe zi ce trece, soţul ei se înstrăinează tot mai mult faţă de ea. Pentru a o proteja, Ghiţă nu`i zice în ce bucluc intră, lăsând loc de diferite interpretări ce`i macină creierul femeii noaptea.
Desfăşurarea acţiunii (mi`e lene să tot stau să poveste în amănunt, mai ales că lucrul ăsta trebuie să`l fac ca şi temă, pe cel putin 2 coli A4. mama mă`sii de literatură obligatorie 
) :
- o vaduvă de 48 ani moare asfixiată cu o cârpă ce i`a fost băgată în gură
- copilul de 5 ani e lovit în cap cu padul pustii. evident că moare şi ăsta
- Hanţl, un jandarm, moare împuşcat în umăr şi înjunghiat în gât ( interesant mod de “a`i face felul” cuiva. cuţitul i`a intrat prin gat şi i`a străpuns inima. măă, iar mă acuzaţi că`s sadică din moment ce m`am oprit niţel asupra detaliului ăstuia) ?
- Ana se fut întreţine relaţii sexuale cu Lică
- Ghiţă , soţul Anei, ştie de treaba asta ^ ( suge-o, prostuleeee! )
- tot Ghiţă e bou` care se transformă`n peştele muiere`sii doar de dragul de a găsi el o portiţă de scăpare pentru a`şi muşamaliza fuga până la Ineu, acolo unde avea să`l pârasca pe Lică la Pintea căprarul
aaa, am uitat să precizez că, în tinereţe, Lică şi Pintea au fost tovarăşi. furau cai împreună, numai că au trebuit să se predea atunci când Lică a fost împuşcat în picior. Vedeţi? ăştia da pretenari! pe bune de nu. adică, na, Pintea putea să scape , s`o ia la sănătoasa şi să`l lase dracului pe ăstalalt jos, să moară ca un caine dar, nuuuuu, el a fost om până la capat foarta faină faza asta. ştiu şi eu câteva persoane care ar face asta pentru mine. voi ? ar fi bine să aveţi şi voi cel puţin un “frate” d`ăsta
iar aberez şi nimeni nu dă 2 bani pe tentativa asta de prezentare de carte. oricum, dacă aţi ajuns cu lectura până aici, vă rog să`mi scuzaţi stilul “cu liniuţă”. aşa`mi e mie mai uşor să vă prezint o carte, mai ales că e vorba de un volum care nu mi-a făcut plăcere să`l citesc. e un fel de “musai ca de voie bună” yeah, right. lasă că apuc eu să citesc doar ce`mi trăzneşte mie prin cap. Ce Rebreanu , ce Slavici..fuck them all. opinia şi gusturile mele contează, nu aberaţiile unor moşnegi flămânzi de faimă (sper să nu citească ceva prof de la Litere oricum, eu neg totul)
Ce`am învăţat eu din cartea asta ?
Dacă te întovărăşeşti cu dracu`, fă bine şi dă mâna şi cu mă`sa că dacă nu, e jaleee. mergi cu el până la capăt şi nu te gândi la pocăinţă atunci când vezi că dracu`i mai viclean decât te`ai fi gândit tu iniţial.
Fii mulţumit cu puţinul pe care`l ai. Nu râvni niciodată la mai mult decât poţi duce. Exact aşa a păţit şi Ghiţă, îi mergea destul de bine cu cârpitul păpucilor dar ,nuuu, lui nu i`a fost de ajuns, astfel că s`a băgat într`o afacere ce a dus atât la moatea lui, cât şi a soţiei sale.
Din când în când, e mai bine să ascultam şi vorbele bătrânilor. Nu degeaba au ei paru` alb. Până au ajuns în stadiul ăla , cu siguranţă au avut mai multe experienţe de viaţă decâ noi.
” Omul să fie fericit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”
pentru ăştia care nu citesc cartea : Ana, după ce se … aşa cu Lică, e omorâtă de Ghiţă. acesta, la rândul său, are parte de o mare umilinţă drept moarte, el fiind împuşcat pe la spate de Răuţ, omul lui Lică. la nebunie, Lică se dă cu capul de un stejar şi moare şi el. ce fain, nu ? toate personajele principale mor, mai puşin Pintea. uraaaa!
Cine/ce aş vrea să fiu
februarie 25, 2009 at 10:23 pm | In Leapsa | 15 CommentsTags: Ale, chitara, drog, film, fulger, limba, Mama, masina, mata, melodie, pat, pix, Sex, tata, YouTube
ce întrebare . . . 
banală la prima citire , dar …
aş vrea să fiu … eu. da, asta vrea alter ego-ul meu. e şi el narcisist, n-am ce-i face.
Curioşii se îngrijesc de soarta mea. Le pasă de existenţa mea virtuală ( nici eu nu ştiu de unde-am scos-o p-asta 
). Cine sunt ei ? Well, nenea Watzap care, aseară, mă făcea să mă gândesc la vise umede şi adultu’ Alex care mai, mai că ar atenta la viaţa mea.
Acum că i-am pârât pe infractori, ia să vedem ce doleanţe au ei.
Ce aş vrea să fiu . . .
O floare: la întrebarea asta majoritatea au spus trandafir. nu-mi place spiritul de turmă, aşa că trebuie să mă gândesc la altceva. aş fi zis cactus, dar l-a ales Watzap ( hate you for that) . . . n-am ce alege pentru că ar apărea numeroase contradicţii în legătură cu mentalitatea mea ( nu mă aştept ca voi să pricepeţi ce debitez eu aici), astfel că rămân la clasicii crini regali. încă din numele lor reiese postura ce-o ocupă-n rândul florilor. sunt nişte flori pretenţioase care te murdăresc şi-ţi provoacă alergii dacă nu le eşti pe plac. tot ei îţi dau mari dureri de cap dacă încerci cumva să le ocupi teritoriul şi să le încalci intimitatea.
Un anotimp: vara. ce-ţi poţi dori mai mult decât o vacanţă prelungită vara ? soare, caniculă, plajă, bronz…that’s my life să fie oare o coincidenţă sau un complot al astrelor faptul că eu m-am născut în iulie ?!
O culoare: albastru deschis. mă duce cu gândul la cer şi asta spune multe despre mine, precum şi despre obsesia mea de a mă uita pierdută-n zare la nori. ( până şi tema de pe blog e albastră )
Un animal: o mâţă. d-aia neagra şi cu ochii verzi ( la naştere i-am avut şi eu aşa. acum oscilează în funcţie de anotimp şi de lumină) şi cu gheareeeeeeeeee. miaaaaaaaaaau ce zgârieturi îi mai aplicam lui Ionuţ. toţi mă vor în preajma lor; cu toţi mă joc atâta timp cât ei sunt jucăria mea şi nu invers. îmi place să fiu alintată. aşa m-am obişnuit şi-mi place tare mult atunci când Ciupa mă face să mă întind că o mâţucă satisfăcută. ( pariu că , iar, gândurile voastre au tente sexuale ). Mama zice că-mi ştiu juca rolul. atâta-s de mieroasa, până-mi ating obiectivul şi după aia, eu sunt cea care zice cheţţţţţţţţ, mulţumesc de participare. e fain aşa, să joace lumea după cum cânţi tu.
Un obiect vestimentar: o pijama d-aia sumară, de vară. ( a mea constă într-o pereche de boxeri şi-un tricou)
O piese de mobilier: un pat gigantiiiiiiiic de dormitor cu multe pernoace ( Noxy, nu citi iar ” pornoace”) şi pernuţe d-alea mici ( eu dorm ca o împărăteasă, cum îmi zice bunicu’..pe câte 3 perne) în care să mă trântesc şi să alunec ca pe un topogan de mătase neagrăăăăă. mă fac eu mare. veţi vedea voi!
O piesa muzicala: Grasu XXL – Să fim copii … dap, de la ea vine şi link-ul blogului. ar mai fi şi ” La adăpost” pentru că îmi place să am impresia că undeva, acolo, va fi mereu cineva gata oricând să-mi fie alături. da, mi-e frică de singurătate 
Un vers: Şi spune-mi ce vezi,
De fapt ce poţi să vezi prin nişte ochi verzi
Mă vezi pe mine păşind spre altă lume
Vezi un copil … Vezi copilul din mine . . .
Un peisaj: apus de soare
Un obiect: pix. am o grămadă. cauţi un pix ? înseamnă că o cauţi pe Ale prietenii ştiu de ce , sau colegii, ei sunt , de cele mai multe ori, victimele mele
Un instrument muzical: chitară. şi acum îmi amintesc cu ce nebunie o zdrăngăneam prin Septembrie, la ziua lui L. tare mi-ar plăcea să ştiu s-o manevrez după bunul meu plac.
Un copac: palmier, să mă ţină lumea-n casă şi să am o tentă exotică totodată ( deja visez la Miami . . .)
Un oras: îmi place mult Sibiul şi misticul ce e în jurul său. m-am simţit bine anu’ ăsta acolo. sper să ajung din nou cât mai curând.
O persoana publica: Alexandra Raţiu. nu aţi auzi de ea ?înseamnă că aţi trăit degeaba până în prezent
O alta persoana apropiata: Tata. poate de aia-i seamăn aşa mult.
O carte: una fără început şi fără final, la fel ca viaţa mea
Un fel de mancare: pizza. m-aş numi ” Pizza Internaţională”, pe placul tuturor, oamenii de pe întreg Mapamondul. cui îi place acru, ar simţi acru, cui dulce, aş fi ca o bomboană de ciocolată cu muuult ketchup ( ştiu, ştiu, ciudată combinaţie). nu v-aţi mai sătura de mine, vă asigur eu.
Un super erou: Mama
Un fenomen al naturii: fulgerul din toiul unei nopţi toride de vară. să vezi cum brăzdează întunericul, cum vine el falnic şi năvăleşte peste noi , nişte gângănii umane . . . uhhh. fulgerul îşi revendică poziţia. nimeni nu poate sta în calea lui. vine când te aştepţi mai puţin ; pleacă la fel de repede, doar că fracţiunea aia de secundă ţi se întipăreşte pe veci în memorie.
O masina: nu mă atrage subiectu’ ăsta. la noi în familie până şi bunica rupea la vremea ei acceleraţia-n două. nu că îmi e mie frică, neeeh, n-am nicio treabă cu viteză. încerc să mă ţin pentru o vreme departe de acest drog. ştiu că odată ce-l gust, nu mai am scăpare. aşa a fost şi cu tata
Un fruct: piersică. o ador şi-mi place să mă joc cu ea. cândva, cineva mi-a zis că făţuca mea e la fel de fină ca o piersică. probabil că mult timp de acum încolo voi ţine minte vorba asta
O parte a corpului: gura, kinda kinky , huh ?! cu ea poţi face multe. depinde la ce vă gândiţi fiecare. spre exemplu, cu ea poţi spune ” Da!” în faţa preotului dar, tot cu ea poţi să calci în picioare sufletul omului. nu-i aşa că-i frumos ?! aaa, fără să mai punem la socoteală că are şi limbuţa şi buzele, cu care mie-mi face o aşa mare plăcere să mă joc ( dacă Ionuţ vi se plânge cumva că i-am lăsat urme, nu cumva să-l credeţi. Minteeeeee! )
Un film: How High. poate v-am mai zis că am văzut filmul ăsta de cel puţin 4 ori. l-aş mai revedea oricând şi pun pariu că aş râde la fel de mult. comedie cu negri, ce altceva poate fi mai bun 
?!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De curând am vorbit cu Radu , sau Tony Ray cum i se zice prin industria muzicala ( staţi liniştiţi, nici eu n-am ştiu că e producător, cu toate că se laudă că a colaborat cu lavinia, andra , laguna, anda adam, k1, romania, double d, costi ionita) şi-mi cerea părerea referitor la melodia asta .
Voi ce ziceţi ?
Sentimente fumate
februarie 24, 2009 at 9:19 am | In Poveste | 15 CommentsTags: excitare, Fum, iubire, preludiu, relatie, sentimente, tigara, Timp
Perioada de tatonare era a dracului de obositoare. Fără să`și dea seama, 
trecură deja 2 ore de când se urmăreau reciproc. Nu realizau că timpul se juca cu ele.
Ele, amândouă, erau acolo. Nimeni altcineva nu le disturba liniștea ce domnea în acea cameră învechită și plină de amintiri.
Ce apetisantă e… Ce siluetă…Câtă feminitate se ascunde în spatele brutalității ei caracteristice. Ce mai…drogul perfect.
“Ea” însă, avea nevoie de prima “ea”. A uitat`o în ultimul timp. A șters cu buretele toate amintirile petrecute împreună. Cum a putut face una ca asta ? Timpul iar se juca cu ele.
“ea” o privea cu nonșalanță. nu arăta că o dorește. asta era vechea ei tehnică de luptă. “EA” s`a obișnuit cu ludicul ăsta. i`a permis “ei” chiar și să facă pe micul demiurg. știa că`i place. știa c`o excită , așa că a lăsat`o cu scenariile ei. păcat ! în felul ăsta nu și`a dat seama că a pierdut noțiunea timpului, că s`a lăsat angrenată`n valsul sângeros printre norii denși de fum . . .
Fum . . . priviri insistente și lungi. niciun gest din partea “ei”. cu toate astea însă, știa prea bine că “EA” nu va mai rezista prea mult și că va face prima mișcare. e tot ceea ce aștepta. o cunoștea mult prea bine, astfel că știa necesitatea acestui preludiu cu care s`au obișnuit una pe cealaltă.
Rutina se pare ca le`a părăsit în acea zi. Nu s`a întâmplat așa cum era de obicei. “EA” s`a menținut tare până la final. Nu s`a lăsat condusă de sentimente. N`a mai făcut ea prima mutare.
“ea” s`a panicat. ceva părea că nu e în regulă. oare să o fi rănit pe “EA” atât de tare data trecută încât a uitat cum e s`o mai iubească ? oare să o fi durut că a refuzat`o în trecutul nu tocmai îndepărtat ? care să fie cauza răcelii dintre ele? nu`i plăcea starea aia de neliniște ce`i conferea un disconfort general .
prea multe întrebări fără răspuns. “ea” este mult prea mândră, mult prea…”ea”, așa că a stat liniștită`n colțul ei luxos până s`a stâns de una singură de dorul “EI”
“EA”, arogantă și plină de ură, nici n`a sesizat că a rămas singură în încăperea îngălbenită de la fumul de țigară. n`a observat nici măcar faptul că “ea” dispăruse demult , că a părăsit`o pentru cea din urmă dată.
e prea mult fum în jur, nu pot zâmbi acum … mintea ta bolnavă îmi cere mult prea mult…
nu luați in seamă toate aberațiile mele. în mare măsură, ele se datorează răcelii mele . . . mă doare capul … simt cum îmi pleznește, gâtul parcă stă pe sârmă ghimpată ( Tantum Verde my ass ) … fuck it…I want back home
Ce bine`i sa fii minor!
februarie 21, 2009 at 4:49 pm | In Personal | 21 CommentsTags: balerina, buchet, cadou, dans, flori, gagica, la multi ani, majorat, ten, trandafiri
Îmi face o deosebită plăcere să`i ofer cuiva flori. Nu contează cui şi de ce i le dau dar, de fiecare dată, asta mă face să mă simt bine ; îmi oferă o satifsacţie pe care nu v`o pot descrie`n cuvinte.
E atââââât de plăcut să vezi o femeie cum îşi întinde tencuiala de pe faţă (aka fondu` de ten. v`aţi dat şi singuri seama că nu folosesc aşa ceva ) până la urechi. Mai pe româneşte, s`o vezi pe aceasta cum zâmbeşte şi se bucură atunci când îi înmânezi florile.
De fiecare dată când trebuie să aleg flori pentru o anumită dragă mie X, mă gândesc ce preferă. Fără ca ea să`şi dea seama, în trecut, neapărat am întrebat`o ce`i place. Ăsta e as`ul meu din mânecă, astfel că previn un eventual eşec.
Dacă nu o prea cunosc şi nu`i ştiu gusturile, nu pot merge la sigur, lucru ce mă cam deranjează şi`mi oferă bătăi de cap suplimentare. Atunci merg pe intuiţie şi pe “ce e la moda” în acel sezon ( aş râde 3 zile dacă şi`n rândul florilor ar fi “se poarta.. ” iu mas hev .. “)
Nu stau prea mult prin florării, cu toate că ador mirosurile de acolo. Ştiu de acasă ce`mi trebuie şi cum vreau să`mi abaleze buchetu`. Mă duc, cer, îi dau indicaţii, platesc şi…ceau-ceau
Mă uit la flori, zâmbesc. Mă gândesc că ar fi ale mele, zâmbesc. Îmi imaginez expresia feţei ei când i le voi da, zâmbesc din nou.
Bine zice Ionuţ “bucuria unui copil poate fi cumpărată cu lucruri simple” In my case, I`m the child
Azi m`am cam războit cu florăresele. Se parea că toate vroiau să mă tragă`n piept [ na, le`am tras eu că al meu e mai mare =)) ]. Ori ele au impresia că fetelor le plac orice flori, ori am eu o făţucă de copil prostuţ pe care , au ele falsa impresie, îl poţi mulţumi cu orice. Habar n`am, dar aşa m`am simţit eu.
Am căutat trandafiri albi. Neapărat ALBI. Mâine Carino meu face 18 ani. Yupyyyyyyyyyyy. Majoră, nene 8). La 12 noaptea`i trag o tzooocă de n`o uită curând şi abia atunci se poate considera şi ea vie dacă nu te tzoocă Ale, nu esti om. Ascultaţi ce vă zic eu, că ştiu eu ce ştiu
Cu moralul sus, cu tunsoarea gata, cu geaca până`n gât că mai,mai că mi`au degerat buzele, mă duc eu hotărâtă`n ” floraria mea” şi turui una una ce vreau. Femeia`mi arată…eu 
” Alţii nu aveţi ? Că aştia`s urâti. nu`mi plac. pe poimaine mi se ofilesc. vreau ALŢIIIIII!”
Aia se uita la mine ca la felu` 3 şi`mi tot arăta nu ştiu ce măgărie de floare tare urâtă. Nu mă pricep cum îi zice dar, cu toate că era naturală, ziceai că`i plasticată. (era un fel de cala mai turtită )
Tot aşa am păţit în vreo alte 5-6 florării. Deja nervii`mi erau la….adică, nu mai erau că nu mai aveam răbdare pentru ei. Cindy m`a târât ,cu ultimele noastre speranţe, la o ultimă florarie.
Dacă aţi ştii ce bunătate de florăreasa am găsit acolo, ce frumos ne`a servit, cu câââââtă migală (n`am crezut că poţi pune o aşa pasiune în timp ce aranjezi un buchet) a făcut florile…uauuu. Săru`mâna tanti. Mesc
^ Watch and learn
Tonight, we`re going high, baby
Tot mâine e şi ziua lu’ Gajica mea
Cum cine :O ?
Adela , maaaaaaa, balerina. remember ?
Poze cu ea nu am. Încă nu ne`am cunoscut face to face
Da` pt aia tot vreau să`i urez şi eu un călduros la mulţi ani. ( are nevoie, mai ales că acum se tot plang ăia din capitală că le e frig )
Să`mi traiţi, fetelor!
Leapşa la control !
februarie 19, 2009 at 4:12 pm | In Leapsa, Personal | 20 CommentsTags: bijuterii, buze, fete, flori, grapefruits, par, parfum, ruj
Fructu` e mai rea ca o profă exigentă şi ne ia azi lepşele la control. Vă daţi seama că nu vrem s`o supărăm că , nah, Doamne fereşte şi păzeşte să se coboare Temutul Fruct la noi, că ne`am ars rău de tot şi ne putem face bagajele spre Ţara Nimănui
Ne zice că n`a avut niciodată o soră mai mare cu care să se sfătuiască în privinţa chestiilor femeieşti aşa că ne ia pe noi, fetele din blogroll`ul ei la 11 m, punându`ne urmatoarele întrebări :
1. Parfumul preferat?
Îmi pare nespus de rău că , foarte recent, mi s`a terminat cel de la Celine Dione a fost un cadou tare fain , iar acum sticluţa minune s`a epuizat. momentan am unul de la Avon, Percieve, ce miroase bine. Iniţial, pe Ionut nu l`a încântat cine ştie cât, dar dupa aia s`a convins blegu` că pe piele miroase super; acum abia aşteaptă să mă dau cu el. Dacă l`aţi vedea cu nările`n aer cum se`ntinde ca un mâţuc după izul de parfum…
Vara folosesc unul Summer White, sau nah, ceva`n genu`. mereu am o problemă cu reţinerea numelor nu`tocmai`importante pentru mine ( la persoane nu am “problemiţa” asta:P )
Mă supără şi faptul că nu se va mai fabrică B.U Ice (ăla albastru) ; e fenomenal. Se pare că producătorii au introdus pe piaţă o nouă linie de parfumuri din aceeaşi colecţie şi sunt de părere că “veteranele” nu mai au ce căuta pe rafturi. Fuck their opinion!
Mama mi`a insuflat “pasiunea” pentru Pret a Porter. Mă simt aşa …doamnă, femeie de afaceri când mă dau cu el Mă face să mă cred “mare” ( “ce vrei să devii când te faci mare?” . . . “tanti cu parfum Pret a Porter” Haha )
Ar fi de`a dreptul fenomenal dacă mi`aş putea cumpăra un parfum cu esenţă de crini regali. Aş fi în al 9 lea cer. Vaaaai, ce zi faină ar fi aia. Nici unul cu esenţă de lacrămioare n`aş refuza. Nici de la zambile nu m`aş da înapoi. ( ce`am găsit până acum erau de`a dreptul scârboase, împuţite din cale afară, duhneau de`ţi mutau nasul din loc)
Uaaaaaaaaaaaai ce`am deraiat. Mama miaaaaaaaa. Era şi de aşteptat. Poate că voi nu ştiţi, dar eu folosesc mult parfum. ” Boala ” asta am moştenit`o de la Bibicu` meu , el îmbăindu`se de`a dreptul în tooooooone de parfum Nu văd de ce nepoata`sa ar fi altfel
2. Rujul preferat?
Nu folosesc aşa ceva. Când eram mică, bunica îmi spunea că am buzele ca cele ale lui Sofia Loren. Maaari, puternic conturate, ce să mai…perfecte (modestă ca întotdeauna, ptiu pe mine ) Buzele`mi sunt roşii de obicei, n`am nevoie de vreun ruj. Nu de alta, dar eu nu le suport pe buzele mele. Nu pot sta 2 minute dată cu ruj pentru că, fără să vreau, îl “mănânc”. Şi cu irurile mă lupt din greu. Iarna le folosesc doar, pe cele de la Nivea. Am acum 2, unul de vişine , iar altul de căpşune. Mai mult îmi place cel de vişine pentru că nu face să`mi pară buzele mai mari de cum le am
3. Sampon & Balsam de par?
Balsam de par nu folosesc pentru că parul meu e moale, n`am nevoie de el. Yeah, yeah, ştiu că acum fetele vor veni să`mi spuna că ajută la întărire , la bla bla`uri d`astea,dar eu mă lipsesc şi de asta , căci am rezistenţă mare
Şampon folosesc de la Head & Shoulders Hair Fall. La mine nu`i adevărată faza cu ” împotriva căderii părului” , mie`mi place doar culoarea lui si mirosul de citrice . Ador să văd culoarea aia de caisă palidă pe scalpul meu
4. Băutura preferată?
Garrone cu gheaţă si cu lămâie . . . Şampania Angelli Cuve Imperial. . . Lichiorul de ciocolată de la Carino meu . . .
5.Brand-ul preferat?
N-am. mă îmbrac indiferent de etichete. nu le acord prea multă importanţă pentru că nu haina-l face pe om. port ce-mi place şi ce-mi vine bine.
Într-o vreme-mi plăcea Nike sau Addidas dar, de când toţi le au, nu-mi place să îngoş rândurile.
6.Cercei, inele sau lantisor la gat?
cel mai de preţ lucru care e numai şi numai al meu e lănţişorul de aur ce-l mai am de la tata. a fost al lui şi eu l-am ” preluat” când am împlinit 14 ani. înseamna muuuult de tot pentru mine.
Inele am 5: 3 de aur ( unu’ de la mama, unu’ “moştenire” şi unu’ l-am primit vara trecută) şi 2 de argint ( unul de la Bibicu’, iar celălalt…în fine..altă poveste)
Am şi două brăţări de argint, dar mai vreau una. Am văzut eu un model interesant la argintărie dar, nah, maybe next time
7.Cu machiaj sau fara ?
Ntz Ntz. Not me. am pielea mult prea frumoasă şi catifelată încât să mi-o tencuiesc cu toate măgăriile, plus că-s foarte sensibilă la ochi şi, la cel mai mic vânticel, îmi curg lacrimile şiroaie. Oricât de bun ar fi rimelu’ şi oricât m-ar minţi de fain pe prospect că e rezistent la apă, tot mă mânjesc, aşa că-l folosesc rar. Atunci când mai mergem la ceva party-uri mai ” trântesc ” pe mine ceva fard roz pal ( oricum se şterge ulterior pt că mă dau uşor , uşor. nu-mi place să fac pe paiaţa sau să fiu trimisă cu circu’)
8.Gel de dus?
Cel de la Nivea Happy Time ( with Bamboo Milk and Orange Blossom Scent). Uhhh ce bine miroase după duş. Aaaa, şi cel de la Dove Beauty Care ( p’ăsta-l ador vara după ce vin de la ştrand)
9.Ce nu-ti lipseste niciodata din geanta?
Nu-mi plac genţileeeeeeeeeee. Cu toate astea, m-a cadorisit drăguţa de mama cu vreo 4 Ueaaac. Prefer ghiodanu’n spate. Acolo am loc să-mi pun şi dulapu’ dacă chiar vreau. Geanta, la ce puţa mea-mi foloseşte aia ? Hate it !
Tot timpul am la mine un pix, ceva caiet şi şerveţele. Aaaa uneori şi aparatul foto.
Toate astea de mai sus au fost mai mult pentru fete aşa că m-am gândit eu să le fac o bucurie şi bărbaţilor
Later Edit : să vedem ce obiceiuri muiereşti ( ce mă distrează cuvantul ăsta) are o balerină .
Cred c-am băut ceva. Altfel nu-mi explic ce mi-a debitat mintea
februarie 17, 2009 at 9:45 pm | In Aberatii Nocturne | 20 CommentsTags: Ale, Bebe, cacat, Draci, fast food, filozofie, fuck, ganduri, indragostiti, kebab, limba, majorat, pierce, shit, viata
Mă gândisem să scriu despre altceva dar, neeh, not now.
Chiar n-am chef să mă lupt cu voi, să vă arăt ce faină-i viaţa.
De ce tasta mea să fac eu asta ?
Da’ până când pixu’ meu ( de care sunt îndrăgostită nebuneşte ) ?
Ce , voi n-aveţi urechi şi ochi să auziţi ?
Aaaa, nu ? E mai bine când vă dau eu mură-n gură, ca la bebe ?
Ăia măcar sunt adorabili, voi…I don’t give a fuckin’ shit.
Yeah, dude, Ale’s typing here
Holla at me and I won’t be there anymore
Azi am draci. Azi am crize. Azi , parcă nu-s eu.
NU am chef de toate lamentările voastre de 2 bani.
Ce dacă nu-ţi convine ce citeşti la mine pe blog ?
N-are nimic că-n secunda asta tu-ţi dai seama că eu deţin Adevărul Absolut (care, dacă veţi studia filozofia la facultate, veţi vedea că nu există) şi anume acela că TU eşti un anonim rătăcit prin viaţă.
Îţi plângi de milă de unul singur ? Aşa , şi ? Ce organu’-pe-care-nu’l-am vrei ? Doreşti să mă alătur ţie ? Hell nooooooooooo. N-am lacrimi pentru toate cacaturile tale nesemnificative.
Vreau să mă cert cu cineva.Vreau să-i scot ochii , să-i îndepărtez scalpul de cutia craniană.
Vreau să fac bungee-jumping.
Vreau să escaladez din nou.
Vreau să stau la plajă singură, la dracu-n praznic, doar eu şi gândurile mele.
Vreau un masaj bun, cu uleiuri şi prosteli de genu’.
Vreau să înnot. La ce energie am în mine, aş putea face cel puţin 15 lungimi de bazin.
Vreau să mănânc un kebab cu Noxy. Mi-e ciudă că nu-i din Turda să mă scoată dracului fix în momentu’ ăsta la un fast food. Ce-mi pasă mie că aş mânca numai porcării ? Ehhh, una-n plus sau în minus…same fuckin’ shit all day looooong.
Vreau să-mi fac un pierce în limbă, da’ mi-e frică de mor.
Vreau…
pe dracu’ vreau.
ce-i cu mine ? nu-i Craciunu’ şi nici Moşu’ nu mai vine.
Aleee, 50 de abdomene şi revino-ţi.
Oricum, nu-mi retrag cuvintele . N-am făcut-o niciodată, plus că n-am în faţa cui.
Vreau să vină odată ziua de sâmbătă să mă duc s-o ţuc pe Nico la bătrâneţile ei, aka 18 ani, să petrec cu fetele mele, să fac ce mi-o trăzni mie prin cap.
Îmi permit. De faaapt, nu nu, îmi sunt datoare mie însămi cu una ca asta.
Ce, eu n-am voie ? Ete _|_
Noapte bună.
Hai să zburăm împreună !
februarie 16, 2009 at 6:30 pm | In Aberatii Nocturne | 17 CommentsTags: abdomen, Ale, fese, fluture, liceu, Mama, noapte, pat, Scoala, somn, Telefon, Univers, vierme
Ca orice om Anormal care se respectă, dupa vreo 5 zile de NEsomn, ce face Ale, draga de ea ?
Stă şi … hai să nu încep deja cu drăcuitul încă din introducere, o lăsăm pe mai încolo….şi ,şi încearcă să adoarmă. Yeah, right, de parcă asta şi e posibil la mine.
Noaptea ar trebui să trag şi eu pe dreapta, având în vedere că dimineaţa la 7-8 fug ca bezmetica prin casă după mâncare, haine de mers la şcoala, cheile care veşnic nu le găsesc, telefonul ce e la dracu-n praznic, motiv pentru care azi dimineaţă i-am răspuns cu întârziere lui Vlad ( şi-a tras tipu’ blog. se anunţă ceva promiţător. Măăă, ăştia, colegii mei dragi şi scumpi, vedeţi că vorbesc de Paul Berar, aşa că faceţi bine şi săriţi cu clicku’ că de nu, aţi pus-o) …
Mno, în fine, tipic mie. Oricum, ajung să le fac pe toate la timp şi să mă întâlnesc cu băieţii, cei 3 crai de la Răsărit care au deosebita onoare de a mă escorta până la puşcărie liceu.
E ceva logic că aici e faza în care intervine ” daaaaaaaaaaaaar “-ul pe care voi îl cunoaşteţi atâââââât de bine.
Să vedeţi chestie ciudată. Stăteam eu fain frumos în pătuţul meu în care voi n-aveţi voie, aşa că faceţi bine şi respectaţi zicala ” Alelui, alelui , fiecare-n patu’ lui”, şi mă chinuiam să adorm. Am un fel de obsesie pentru cifre, mai bine zis, pentru calcule-n general, astfel că mereu calculez câte ore de somn bun am până ce îmi behăie telefonul şi mă obligă să ţâşnesc din cele 3 pernoace ale mele. ( ştiu, ştiu, mă respect. dorm ca o regină)
La fel am făcut şi azi noapte. Ca de fiecare dată, pe când încercam eu să-mi zic rugăciunile ca o maaare credincioasă ce sunt ( nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe ), nu-mi găseam locu-n pat. N-aveam stare. Mă tot zvârcoleam.
Stai aşa, mă frate, că tu dimineaţă te duci la şcoală şi nu-i bine să-ţi spună din nou profa de română că ar fi cazu’ să te trezeşti.
Era clar că trebuie cumva să-l invit pe Moş Ene în sanctuarul meu. Da, da, faină teoria, da’ somnu’ la mine cum vine ? Prin oboseala. Cea mai eficientă metodă.
La 00,20 eu făceam abdomene. Şi băgam acolo-n draci, cu multă înverşunare, ca şi cum m-aş fi luptat corp la corp cu elementul X ce-mi pricinuia mie insomnia. N-a mers din prima, aşa că m-am hotărât să-mi tonifiez…ce am eu mai bombat abdomnul era deja încălzit, aşa că l-am mai ” turat ” puţin, după care au urmat exerciţiile pentru fese, câte 50 de fiecare. Gura mi s-a uscat. Îmi era sete. Apa, suc, ciuciuuuu. Nu-i stres. Înapoi în pat, nu cumva să-l ratez pe nenea Somnorici.
V-a păcălit şi pe voi, nu ? Exact cum mă gândeam. Iar nu aveam somn. Mă suceam de numa numa, asta până în secunda în care mi-am amintit de vorba mamei ” ce-i , Alexandra, ai viermişori? “. Vorbele astea mi-au pus capac şi uite aşa am început eu să filozofez, ceea ce fac tot mai des de ceva vreme încoace.
Astfel mi-am dat seama că noi suntem nişte viermi. Nişte larve ordinare, puturoase ca vai de noi ce nu vrem să ieşim odată de la “căldurică” , să încercăm măcar să-i ţinem piept vieţii. Asta suntem, dragii mei, fie că vrem, fie că nu, avem mare noroc cu Universul ăsta că încă ne mai suportă şi nu ne expulzează pe toţi într-o Gaură Neagră.
Eeee, sunt şi unele excepţii, acei indivizi cărora nu le e frică să experimenteze, să vadă şi ce este dincolo de “mantaua protectoare” ce-i limitează pe oameni, în general. Acele specimene rare sunt pilonii pe care se construieşte societatea în care trăim cu toţii. Ei se eliberează de strânsoare, ei sunt cei care ies la lumină, îşi desfac aripioarele ( nu alea ce ţi le prăjeşti tu, şi nici alea pe care şi le lipeşte pe chilot sor’ta) şi trăiesc cu adevărat.
Ca-n melodie, ” I believe I can fly “, what about you ? ( baga-mi-aş. am temă la engleză. bine că mi-am amintit. da’ foaia pe care am scris..unde-i 
?)
Vin pe la tine să zburăm împreună ? Mergem hai-hui prin lume ? Ce zici, mi te alături ?
Saaaaau preferi să stai la căldurică, să stagnezi pe vecie la stadiul de viermişor neînsemnat şi de nimeni remarcat ?
îmi şi imaginez cum se uită băieţii la monitor dupa că au văzut poza de mai sus cu domnişorica
ceva-n genu’ 
Azi am o soră ! Mai vreau un frate. Oferte, ceva.. ?
februarie 15, 2009 at 1:37 pm | In Personal | 13 CommentsTags: Ale, Blog, cantec, ciupa, Familie, frate, fruct, grapefruits, la multi ani, sampanie, sarbatoare, sora, tort
Ştiaţi că astăzi e maaaaaaaaaaare sărbătoare ?
Bineînţeles că acum vă întrebaţi cu toţii la ce mă refer că, nah, minţile voastre nu tocmai geniale ( ca să nu zic înguste apreciaţi că vă cruţ de cuvinte dure aşa de dimineaţă ) încă se gândesc la ce-a fost ieri.
În fine, trecem peste ( mă omoară vorba asta.ufff. răilor.voi sunteţi de vină.voi mă forţaţi s-o folosesc.)
Hai că vă zice Ale de ce e sărbătoare:
În primul rând pentru că azi e 15 Februarie, aka ziua de dupa 14 Februarie, mai pe înţelesul vostru, e ziua de naştere a lui Grapefruits.
În al 2 lea rând pentru că NICIODATĂ , da’ never ever, măăă, de când am eu blogul nu am postat ceva duminica.
ne zicea Fructu’ ( denumire pe care Ciupa mea i-a dat-o şi, de atunci, aşa i-a rămas numele) că nu are o sora ( da’ are fraţi mai mari.norocoasooooo ), aşa că azi mă angajez eu să-i fiu soră şi să-i tai o felie de tort, s-o pupăcesc pe gropiţele alea ale ei sexoase ( sunt un pic invidioasă că ea are 2 , iar eu numai una ) , s-o iubiresc, s-o strâng în brăţucă şi s-o alint ( aaa, să nu uit, mi se pare tare ciudat alintul ” Aliosica” )
mno, gata, faceţi bine şi vă dregeţi vocile că tre’ să-i cântăm LA MULŢI ANI Fructului! O rugăm să ne scuze că nu ştim cântecul în limba rusă , dar vom da tot ce avem mai bun din noi în română.
aaa, şi pentru voi, dacă şi numai dacă veţi cânta pe placul meu ( să ştiţi că-s a dracului de exigentă), vă ofer din partea casei o cupă cu şampanie
Am toate motivele posibile să fiu fericită !
februarie 12, 2009 at 11:27 pm | In Personal | 6 CommentsTags: ciupa, dragoste, eu, fruct, multumesc, noi, poezie, te iubesc, tu
şi chiar aşa şi este.
de fapt, de ce n-at fi ?
cum încă nu am găsit niciun răspuns la întrebarea de mai sus, continui să ….ştiţi şi voi ce
Fructule, mai ţii minte că ţi-am promis că vă voi revanşa faţă de tine ? Eeee, dacă nu, lasă că-ţi amintesc eu.
Mereu îmi ţin cuvântul dat, motiv pentru care m-am decis să public aici, pe blog, poezia primită de la Ionuţ la împlinirea a 15 săptămâni de când suntem împreună ( avem ciudatul obicei de a număra săptămânile. să fie oare pentru că sunt un fel de obsedată în ceea ce piveşte numerele, sau pentru că el e preocupat de date ? ummm…you’ll never know from me )
-
comentarii recente
Crisu on Nu te uita dacă urmează să măn… strumfita cu esarfa on Fii frumos pe veci ! Marrs on Nu te uita dacă urmează să măn… Crisu on Fii frumos pe veci ! hime on Fii frumos pe veci !
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
