Alex`andra se joacă de`a viaţa

Data trecuta v-am vorbit de plăceri ( repet: NU! sexuale), iar astăzi vă voi împărtăşi ( apropo, ne-am şi spovedit => nicio tzoooca în ziua aia pentru bebe meu . . . mno ăla da post ) şi vouă, în mediul ăsta virtual, dorinţele mele de Crăciunul ce ne tot bate la uşă şi dă buzna cu muuult tupeu în sufletele noastre, nepăsându-i dacă noi am postat postit sau nu ( eu tot nu înţeleg la ce bun postul ăla în care mori de foame până în ziua de Crăciun ca, mai apoi, uitând ce gust are carnea-n gura ta, dai iama în toate bunatăţurile şi sfârşeşti la spital . . . în fine. eu i-am zis şi la popa că nu postesc şi cu asta basta. sunt destui bătrâni picaţi în cap ce se înfometează şi-n locul meu)

Iuuuui. până nu uit. mulţumirile pentru articolul de faţă i le datoraţi Fructului ( eu şi Ciupa mea trebuie să-i dăm un purceluş acum de Crăciun, dacă tot am botezat-o aşa) , ea fiind cea care-i curioasă , astfel că îmi zice să scriu despre 10 lucruri pe care mi le doresc de Craciun

Nu-mi plac listele de nicio culoare. De ce ?! Ummm…pentru că eu mai tot timpul am câte ceva în plus de adăugat, astfel că o listă făcută de acasă nu e niciodată aceeaşi cu care mă întorc de la cumpărături. Cu toate astea, voi încerca să fac o lista cu 10 dorinţe ale mele doar pentru voi ( zmuhaha, îmi sunteţi datori vânduţi pentru asta. )

Iar m-am lungit până la Doamne-Doamne şi-napoi. Patu-mi zice să termin odată şi să mă reîntorc la el pentru că-i e foaaaaaaaaarte dor de mine şi mie de el ( în caz că nu ştiaţi, cu toate că o astfel de presupunere e aproape imposibilă, sunt în vacanţă. yupyyyyyy ). Aşadar, let the buttons party !

1. Vreau să fie zăpadă. Probabil că nu m-am făcut înţeleasă, dar eu chiar VREAU! ( mă, omule, tu pricepi?! Ale chiar vrea !)

Ţin minte cum eram în şcoala generală şi dirigu’ ne zicea ” Am vorbit cu Şefu’ ( indicând spre Doamne- Doamne). . . ăl de sus şi a zis că vă dă ceva, ceva zăpadă, da’ nu prea multă, aşa, ca să aveţi timp şi de nişte probleme la matematică“. ce vremuri. woaaaaaai ce dor mi-e de dirigu’ . gataaaa! că devin melancolică şi nu mă mai pot concetra la violat tastatura ( ce dacă-i Crăciunul ?! eu o violentez în continuare pentru că nebunei îi face maaare plăcere şi mi-a promis că nu mă va reclama nimănui)

2. Să treacă odată ziua de azi.

De obicei nu-mi doresc să treacă prea repede zilele deoarece conştientizez că aia înseamnă timp pierdut, secunde preţioase din viaţa mea care se scurg, se duc buuu şi nu se mai întorc pentru a mă saluta ( nesimţiteloooor !) Astăzi însă, totul se schimbă. Vreau să termin cu spălatul băii. Ăsta-i cel mai mare coşmar al meu. Aş face orice numai să nu trebuiască să spăl baia. Mie nu-mi place să spăl pe jos, aşa că încerc să mă sustrag de la tortura asta ori de câte ori am ocazia. Poate pentru voi nu-i chiar aşa de grav ( Nico îmi spunea că ei îi face o adevărată plăcere), însă nu şi mie. Parcă şi acum îmi amintesc cum stăteam eu azi vară ( de atunci şi până acum m-am milogit de mama şi a facut ea în locul meu) cu periuţa de dinţi în mână şi frecam la rosturile alea tembeloide . E faină gresia şi faianţa din baie, dar rosturile . . .ufff . . . le urăsc!

Nu mă mai vaiet aici, că oricum nu rezolv nimic. Lupta cu baia va începe în curând. Sper să ies biruitoare, în caz contrar, veţi ştii oricum ce să-mi cumpăraţi de Crăciun, doar vă las postul de faţă.

3. Să termine mama cu prăjiturile.

Ca în orice alt an, mama face prăjiturile acasă. La fel se întâmplă şi de Paşte. Astfel ne-a obişnuit ea. Nu concepe să le cumpere de la patiserie. No wayyyyy. Zice că nu sunt aşa de bune ca ale ei. Aşa o fi. Nu mă bag. Eu habărnabăr. Nu mă pricep şi nici nu m-aş vedea stând ore întregi în bucătărie.

Culmea e că nu se rezumă doar la un fel, două, hai, maaaxim 3 de prajituri. Neeeh. Încă n-aţi priceput că e Carmelita ?! Anul trecut, din câte îmi amintesc eu, a făcut vreo 7 feluri. Mda, acum vă puteţi benocla ochii.

Stă săraca mama până târziu în noapte în bucătărie pentru prăjiturile ei. Niciodată nu a greşit vreuna. Ştie că trebuie să împartă din ele ( eu nu prea mânănc, aşa că nu mă omor după prăjituri. Relaaaax, compensează Ionuţ), astfel că , după ce trec de preselecţia din bucătărie, gustoasele opere de arta ale mamei ajung şi pe la mama Aurica ( bunica), Bibicu’, bunicii din partea lui tata şi la colegele mamei ( astea au un fel de tradiţie. fiecare aduce la muncă ce a pregătit. mie mi se pare un fel de laudă, numai că, nah, oricum mai bune ca mama ele nu le fac, aşa că a mea Carmelita câştigă în faţa lor fără drept la apel.)

4. Să se finalizeze febra cumpărăturilor şi eu să aleg cadourile potrivite.

Mă stresez la gândul că luni voi stăbate oraşul în lung şi-n lat după ultimele ajustări.

Important e că am cumpărat cadoul pentru Ciupa mea. Măcar de gândul ăsta m-am scăpat.

Aaaa, să nu uit să-i cumpăr mamei o gherberă.

Cadoul lui Cindy. . . pfff. . . Ciupă, sper să găsim şi să-i placă.

Şi pentru Nico mai trebuie să fac ceva faaain îmi va lua cam mult timp, însă rezultatul va fi pe măsură.

Sper să le ajungă si Ancăi şi lui John ( vezi blogroll) cadoul. Habar n-am cum funcţionează poşta acolo la ei la mitici ( Bucureşti), însă sper să găsească strada aia cu nume luuuung şi complicat

5. Să ne găsim şi noi , până la urmă, un loc unde să petrecem Revelionul.

Încă nu ştim ce vom face în ultima zi din an. Cam greu cu planurile atunci când nu ai stabilită o locaţie. Ummm… să sperăm că Doamne- Doamne ţine şi de data asta cu noi şi că “problema” se va rezolva.

6. Să fie mama fericită şi lipsită de griji pe 23 Decembrie.

Atunci e ziua ei şi-mi doresc foarte mult ca-m acea zi să nu mai fie stresată de prăjituri, de curăţenie, de mâncăruri. Vreau să stea pur şi simplu împreună cu musafirii noştri şi să se bucure.

Taaare mi-ar plăcea să n-o văd plângând . Nici pe ea şi nici pe mama Aurica. Habar n-am de ce ( poate pentru faptul că eu nu-s aşa sensibilă ca ele ), însă amândouă plâng la astfel de evenimente.

7. Vreau să mănânc odată delicioasele sarmale făcute de mama Aurica.

Vaaaaaaaaaaaaaaaaai, ce pofta mi-e. Deja-mi lasă gura apă. yumyyyy. chiar ieri i-am ” comunicat” meniul )

Sarmalele, pe lângă cartofii prăjiţi şi pizza, sunt mâncărurile mele preferate. Cu toate astea, nu pot mânca mai mult de 3 o dată.

Astea nu le pot mâncă fără smântănă.

Mă doare stomacul. N-am mâncat nimic azi

8. Să râd la fel de mult ca-n anul precedent la colindat.

Ne-am distrat tare bine. Am fost cu colegii şi cu o prietenă.

Anul ăsta Natalia va fi înlocuită de o altă prietenă, Lavinia . Sper doar ca scumpele şi dragele mele colege ( nu generalizez. Nu, nu! am şi colege simpatice, însă am şi zgripsoroaice ) să nu fie la fel de botoase ca de Crăciunul trecut, să nu o facă şi pe Lavi să se simtă prost.

De pe acum vă zic, iubitelor, în noaptea aia daţi-mi pace. Nu-mi puneţi la încercare nervii şi nu-mi stricaţi bunadispoziţie. Chiar n-aş vrea să mă cert cu voi şi să vă spurc cu gura mea maaaare în noaptea de Ajun

9. Mi-am propus să vă fac vouă, internauţilor, celor cu care comunic zi de zi aici, pe blog, câte un mic cadou. Sper să vă încânte iniţiativa mea

Nu vă spun ce şi cum. Veţi afla la momentul oportun.

Acum laudaţi-mă că am fost atââââât de bună încât v-am dezvăluit o mică parte din planul meu diabolic.

10. All I want for Christmas is Y O U !

cam asta-mi doresc eu de Crăciun nu puteam să vă înşir aici cadouri extravagante. chiar nu m-ar fi lăsat inima gândindu-mă că atâtia oameni n-au ce pune pe masă în Seara Magică. Trist, dar asta-i realitatea ce ne înconjoară.

Sărbători fericite alături de cei dragi.

Patul meu vă salută, frigiderul vă trage cu ochiul ( stomacul meu cam miorlăie) şi baia…ufff…temuta baie va promite să nu fie aşa răuţă cu mine azi

Later Edit: Leapşa merge mai departe la Gajica şi la . . . ummm . . . la Nebunel