Aruncă-ţi problemele
noiembrie 28, 2008 at 4:40 pm | In Aberatii Nocturne, Copilul din mine | 16 CommentsTags: Ale, BAC, Bani, Bebe, Emo, examen, Familie, ganduri, Mama, mcdonald's, probleme, Scoala, Sex, Sibiu, stres, viata, zambet
poza a fost făcută de către colega mea, Maria, căreia îi şi mulţumesc frumos pe această cale, atunci când ne întorceam spre casă de la Sibiu.
În sfârşit am găsit şi eu un lucru bun la porcăria aia de McDonald’s. Chiar mă bucur. Imaginea alăturată era lipită pe un tomberon de gunoi de la restaurantul menţionat anterior.
Aş putea să îmi expun punctul de vedere referitor la mâncarea nesănătoasă de la ” Mec ” ( moooor când îi aud pe puii de Einstein ce zic ” mă duc la Mec să mănânc ceva ” . . . mânca-o-ai tu ceva…da’ nu-ţi zic aici, pe blog, ce
) , însă nu o voi face pentru că am cu totul altceva de zis.
Te doare capul şi nu e vorba de migrena aia ce o foloseşti drept clişeu pentru a nu face sex cu soţul tău.
Şeful te stresează cu proiectul X. Termenul limită se apropie şi tu nu ai pregătit încă nimic .
Bebeluşului tău îi ies primii dinţişori . . . crize . . . dureri infernale . . .gingii sângerânde . . . nopţi nedormite . . . simţi că nu mai poţi, că vei ceda cât de curând daaar, hey, eşti părinte şi ăsta nu-i doar un alt job oarecare . nu nu! dă-mi voie să-ţi amintesc că din funcţia asta nu te va concedia nimeni , aşa că ai face să te acomodezi cât mai repede, căci mai ai încă ani buuuuuni până să ieşi la pensie de aici.
Crezi că te înşeală, motiv pentru care ai şi angajat un detectiv particular ca să o spioneze, asta dupa ce ai pierdut ore în şir întorcând problema pe toate părţile posibile.
Ai rate de plătit. Eşti îngropat în datorii şi nu vezi nicio soluţie de scăpare. O altă banca nu-ţi va acorda alt credit, părinţii…s-au săturat de placa aia zgâriată cum că “ n-am bani…ăştia îmi iau casa..vaaai..ce mă fac cu ea şi cu copiii ? vom ajunge cu toţii în stradă . . . . . mulţumesc frumos . ştiu că banii ăştia-s foarte importanţi pentru bătrâneţile voastre, dar promit solemn să vi-i înapoiez cât de curând posibil ” . . . ce ai de gând să faci ? trebuie să găseşti o soluţie şi asta cât mai repede posibil că, deh, nu putem devenii cu toţii emo peste noapte şi să ne sinucidem.
Eşti a 12 a şi la şcoală profesorii nu contenesc din a-ţi spune cât de slab pregătită eşti, ce multă materie ai de parcurs , iar ei, mentorii tăi spirituali, se îndoiesc că tu vei promova examenul de BAC. dacă e chiar aşa cum zic ei ?! cum să le spui părinţilor că , timp de 3 ani de zile, tu ai frecat menta pe băncile şcolii şi că acum lanţul cunoştiinţelor ( de când eram mică încă, mama îmi spunea că învăţătura e ca un şireag de zale. dacă azi înveţi, maine nu . . . zalele se desprind. mâine, poimâine tot aşa, şi zalele se împraştie , iar lanţul s-a dus dracu’ buuuu . )
Ai 65 de ani. Nu ştii nimic altceva decât să munceşti , însă Statul nu e de aceeaşi părere, dovadă fiind şi decizia ta de pensie. Nu ai vrut să ieşi la pensie, dar nu ai avut încotro. Numărul 65 de ani înseamnă începutul sfârşitului tău ca individ în cadrul societăţii. Copii n-ai avut pentru că erai prea implicat în munca ta, asta nepermiţându-ţi sa ai timp şi de altceva ; prieteni, cunoscuţi, rude . . . pe toţi i-ai abandonat acum muuulţi ani, atunci când considerai că serviciul tău e tot ceea ce contează pentru tine . Iar acum , ce vei face ? Statul a decis să te substituie, chiar dacă ai fost şi vei fi întotdeauna cel mai bun în domeniul tău. E trist, foarte trist , însă mai dureros e că , în viaţa de zi cu zi, fix aşa se petrec lucrurile.
.
.
.
ummmm. . . sunt un copil fericit. am şi eu problemele mele. şi pe mine mă frământă anumite lucruri, însă nu le prea bag în seama. ce dacă nu toate-n lumea asta nu sunt roz ?! atunci ar fi prea frumos. mai da-le dracu’ de probleme şi griji. astea ne termină pe noi psihic. încetul cu încetul, devenim obsedaţi de ele . iar atunci când totul merge foarte bine, ne îndoim de acest lucru. refuzăm să credem că aşa ceva e posibil, astfel că începem să facem tot felul de scenarii în minţile noastre bolnave.
alătură-mi-te !
uită de griji !
eliberează-te de stresul cotidian !
înseninează-te !
şi fii fericit/ă !
căci Alex`andra îţi zâmbeşte !
Condiţii ” Mmmminunate” de cazare la Păltiniş
noiembrie 26, 2008 at 4:15 pm | In Personal | 23 CommentsTags: Alcool, Ale, cabana, cazare, ciupa, colegi, frig, injuraturi, mizerie, pat, prof, ras, tampon, Telefon, wtf, zapada
Mama m-a învăţat că , atunci când promiţi ceva cuiva, trebuie neapărat să-ţi îndeplineşti promisiunea. Asta pun în practică de 17 ani încoace şi tot asta vreau să fac şi de acum înainte. Cum eu v-am promis vouă că revin cu detalii despre condiţiile de cazare din Păltiniş, exact despre asta vă voi povesti azi, aşa că faceţi bine şi benoclaţi-vă la monitor, cafeluţa prin apropiere şi. . . spor la citit.
După ce am vizitat
- Casa memoriala a lui Lucian Blaga

- Palatul Brukenthal

- Biserica Lutherană şi turnul acesteia

- Podul Minciunilor

- Catedrala Ortodoxă
- Muzeul de Istorie Naturală ( ăsta a fost cel mai fain şi chiar ai impresia că eşti într-un muzeu european )

- Muzeul de Istorie şi Casa Altemberg
- Biserica Romano-Catolică
- Muzeul de Etnologie

- Muzeul de istorie al Farmaciei

era cazul să mergem şi noi la căldurică .
Eu mă săturasem deja să mă tot plimb, mai ales că m-am enervat pentru vizitarea bisericilor ( Doamne , iartă-mă! ) , aşa că am hotărât cu toţii să mergem spre cabana din Păltiniş, acolo unde aveam deja rezervate locurile.
După ce că am făcut mai bine de o oră până acolo, drumul fiind plin de troiene ce nu permiteau microbuzului să facă o tură de raliu, frigul ne-a izbit din plin, iar drumul prin pădure până la cabana nu ne-a ajutat absolut deloc să ne dezmorţim picioarele.
Am fost foarte bucuroşi văzându-ne la vreo 30 de metri de paturi. Ne-am dus care încotro, repartiţia paturilor am făcut-o noi înşine ( în camera nr 9 am stat eu, Ciupa mea, Bobo şi Ale ) , astfel că săracii profi n-au mai avut ce comenta.
Despachetăm bagajele, aruncăm dracului hainele ude de pe noi , iar în momentul următor…eu rămân cu clanţa-n mână. M-am blocat. Nici de 2 minute nu eram acolo şi deja făcusem o boacănă. În fine, nu conta, nu era uşa mea, aşa că..de amar. Mă duc fain frumos la domnu’ administrator să raportez şi-l rog să vină să o repare. Nu ştiu de ce, dar i-am zis omului la final ” Mno, şi veniţi să faceţi o clanţă ? “, iar el, foarte politicos, ” desigur,desigur domnişă. imediat, în 2 secunde.” Nu l-am prea auzit deoarece eram pe jos din cauza râsului. Eu tocmai îi propusesem să-mi facă o clanţă şi el a răspuns foarte promt că da. ( cine nu s-a prins de fază, să mai bea niţel lapte şi să nu mă întrebe de ce râdeam ca descreierata.
)
Zâmbetul de pe faţă mi s-a scurs însă atunci când am văzut toaletele. Noi ne făcusem planuri. Ne-am pregătit de acasă geluri de duş, prosop de corp, de faţă…toate porcăriile alea ce-ţi trebuiesc atunci când faci un duş d-ăla luuuung şi buuuun. Da’ pe dracu’ că ăştia au numit duş un fel de paravan pe care atârna ceva folie mai urâtă ca o sperietoare într-un lan de porumb. ( de tampoanele pline de sânge aruncate vraişte lângă ” duşuri” nu vă mai zic acum. nu de alta, dar îmi e foame şi nu vreau să-mi stric pofta de mâncare. )
Upsss..am uitat să specific că am intrat din greşeală în baie băieţilor. M-am dezmeticit abia când am văzut wc-ul turcesc. Pentru cei ce nu ştiu ce mamon e ăla . . . e un fel de gaură în cimentrul ud şi plin de urină din pardoseală lângă care ai două urme pe care-ţi pui picioarele şi încerci să nimereşti că de nu, te-a luat dracu’ şi te stropeşti atât pe tine, cât şi-n jurul tău pe o rază de câţiva centimetri buni. ( jetul diferă în funcţie de persoană )
Mă redresez şi ajung la baia fetelor. Minune, asta era plină. Mă gândeam eu. . . ce mama dracu’ ?! Tuturor le-a explodat vezica în acelaş timp ? Parcă era o reuniune a bârfitoarelor în baie. O văd pe diriga că-mi face semn să intru. Ea râdea. Ceva colegă la fel. O alta era ca o mumie. Nu zicea nimic. O profă căuta ceva într-o toaletă. Băieţii râdeau afară. Wtf ? Mă simţeam în plus . . . asta doar până ce mi-a spus diriga ca o colegă ( Ella) şi-a scăpat telefonul de vreo 7 milioane în gaura aia. DA, mă, fix acolo unde se duce urina ! A băgat repede mâna după el, însă dus a fost. Amiiiiiiiiiiin şi buhuhuuuu cu el cu tot.
După ce a aflat toată cabana de ” bucuria ” Ellei, ne-am întors în camere. Care cum intra la noi, rămânea cu clanţa-n mână. Pe cât de politicos a părut la început administratorul cabanei, pe atât de eficient era. Aaaa, să nu uit! Tipul era cam vesel. Ghilimelele de rigoare le păuneţi voi, plus că vă rog să-i imaginaţi cu nişte haine jerpelite şi duhnind a alcool d-ăla ieftin şi împuţit. Ueaaaac.
- Patul lui Dragoş a cedat atunci când acesta s-a aşezat pe el
- Pătura mea avea resturi de salam şi de paine veeeeeeeeeechi cred că de iarna trecută
- Toată camera era plină de scame si de praaaaaaaaaf ( noroc că nu-s alergică la el , că de nu….la spital de urgenţă)
- Cristi a luat o saltea ca să o aranjeze, iar patul s-a dezmembrat. cădea rând pe rând tot câte un cadru metalic. Aşa că, remember people, la vila 37 din Păltiniş salteaua ţine patul, şi nu barele din fier salteaua.
- Chestiile alea ce ţin salteaua de la un pat supraetajat erau ca scândurile alea purecoase ce le arunci la containăr şi vin ţiganii să le ia pentru a-şi face foc la butoi pe malul Arieşului. ( la un moment dat, am crezut că Ale va cădea peste mine noaptea-n pat. aşa se simţea când se clintea puţin)
- Puteai scrie cu degetul pe colbul de pe ramele paturilor
- Pe site-ul directiei taberilor din Sibiu scrie că este posibilitate de discotecă în aer liber. yeeeeeeeee, am vrut să zic. dacă ei numesc o fâşie de câţiva metri de ciment îngheţat şi acoperit cu zăpadă ” loc de dans” , atunci DA!
- Toţi colegii mei au dârdâit noatea de frig. Mulţi au stat şi cu câte 2 bluze groase pe ei sub plapumă ( ce tare era atunci când mai suna câte un părinte şi aştia începeau să mintă şi să le spună că nu mai pot de cald, că-i super tare şi că se duc să se spele – aici părinţii cu siguranţă şi-au imaginat ceva legat de un duş cald, ca la mama acasă- )
- Profu’ de istorie, săracu’, s-a transformat într-un vânător nocturn, pândind şoarcele care pe la 3 dimineaţa nu avea ce face altceva decât să scormonească printre bagaje.
mnoh, ce ziceţi ?
eu nu mă plâng deoarce la noi în cameră a fost foarte cald ( noaptea ne-am şi dezvelit, fiindu-ne prea cald şi transpirând din această cauză), iar perna mea nu a mirosit, spre deosebire de cea a lui Bobo.
pentru mine toate au fost faine, mai puţin faza cu wc-ul turcesc. wtf ?! doar am avansat atâââât, ştim de jacuzzi, de hidromasaj, iar ăsta-mi oferă o gaură cu cacat plutitor ce înghite telefoame.
Aveţi grijă unde vă cazaţi şi nu vă zgârciţi la preţuri( ca noi..ufff..băga-mi-aş! ), bani pe care, oricum, i-aţi strica pe toate porcăriile !
ps: am avut o masă de ping-pong, 4 palete ca vai şi amar de ele şi…uaaaaau…2 mingi de ping-pong
Prima zăpadă 2008
noiembrie 24, 2008 at 4:24 pm | In Personal | 17 CommentsTags: amintire, ciupa, colegi, desktop, excursie, iubire, mancare, minciuna, Poze, prieteni, profa, Sibiu
Sâmbăta asta am fost într-o excursie în Sibiu. Seara am fost cazaţi la cabana 37 din Păltiniş. Despre acest ” minunat ” loc de cazare şi bunele condiţii ce le-am avut nu voi vorbi acum. Toate astea le voi dezvolta într-un articol următor. Nu de alta, dar nu vreau să mă enervez iar.
Cum bine sugerează şi titlul, am prins prima zăpadă de anul acesta cu Ionuţ, Ciupa mea. A fost ceva de basm. Fulgii mari ne acopereau. Frigul nu mai conta. Ne aveam unul pe altul şi aia ne ţinea de cald. N-am cuvinte să exprim sentimentele din acele clipe, însă un lucru e clar: excursia de la Sibiu nu o vom uita prea curând.
^ ce desktop fain am
^ altă descriere mai buna ca zâmbetele noastre nici nu se putea
^ ne-am întâlnit şi cu profa
^ Podul Minciunilor nu s-a dărâmat, chiar dacă am fost eu pe el
^ i-am dat ăstuia un pumn, de s-a şi pietrificat
ping-pong . . . pizza . . . cafenea . . . muzee . . . mumie . . . pix. . .colegi . . . iubire . . .tele-scaun . . . ciocolată caldă . . . vin fiert . . . cărţi . . . bucurie . . . culoare . . . amintiri . . . clipe . . . cer . . . zăpadă . . . microbuz . . .
promit să revin cu un alt post mai detaliat.
acum vă las…că mă aşteaptă un prânz copios.
99 lucruri despre Alex`andra
noiembrie 20, 2008 at 11:58 pm | In Leapsa, Personal | 10 CommentsTags: 666, ciupa, Craciun, Draci, english, Familie, gropita, Hi5, Hoatza, Mama, Moarte, Mos Craciun, muzica, Nastere, Nervi, numar, pieteni, profa, Telefon, tigani, viata
1. Tipa din imagine sunt eu. ( precizare făcută pentru cei ce încă nu-mi cunosc înfăţişarea )
2. Numele meu întreg este Raţiu Alexandra Ştefana
3. Majoritatea prietenilor îmi zic Ale, mama şi rudele Alexandra. Ionuţ ( mulţumesc de leapşă , bebe) mă alintă spunându-mi ” Ciupă ” . Nimeni nu mi se adresează cu Ştefana din simplul motiv că nu răspund la acest nume.
4. V-aş fi foarte recunoscătoare dacă nu mi-aţi mai zice Alex. wtf ?! I am a girl . I have boobs. you can see them in the picture, but you ain`t gonna touch them
5. Unii internauţi mă ştiu sub nick-ul de Hoatza, iar alţii sub cel de Alle
6. Sunt singură la părinţi, însă mama nu se plânge deloc de acest lucru. Ea susţine că fac cât 10 piştalăi ( băieţi zburdalnici, gălăgioşi..un fel de ” Dennis, pericol public “) la un loc . O puteţi compătimi…aveţi de ce.
7. Într-o zi ploioasă de vineri, acum 17 ani, pe data de 26 iulie 1991 mai exact, am fost paraşutată în Turda, oraşul în care locuiesc şi astăzi ( din păcate
. . )
8. Am 10 clase terminate şi în prezent îmi consum nervii şi sănătatea în cel de-al 11 lea an şcolar . Carcera cea de toate zilele ( în afară de sâmbete şi duminici..but, who knows what future will bring to us ) e Lic. Teoretic Liviu Rebreanu ( Chimie 1 pentru turdeni)
9. Sunt la profilul Ştiinţe- Sociale ( logică, psihologie, economie, sociologie, filozofie ca materii de specialitate ). Îmi place ce fac. Asta mi-am dorit, asta am primit. Socializez şi-i al dracu’ de fain.
10. În catalog , în dreptul rubricii de lb. engleză scrie ” intensiv”..eu sunt la grupa de avansaţi, aka 4 ore pe săptămână and I can say I speak English quite well
yes, I know, I’m very very modest.
11. Sunt ardeleancă get-beget şi sunt foarte, foarte mândră de lucrul ăsta. Cu toate astea, eu nu înţeleg de ce dracu’ zic unii că noi, ardelenii, suntem mai înceţi.
12. Sudiştilor , dar în special bucureştenilor, eu le zic mitici, lucru ce-i enervează la culme pe unii dintre ei. De ce fac asta ? ca să mă joc cu nervii lor şi să le accelerez apariţia ridurilor.
13. Pentru mulţi ăsta-i un număr ghinionist. pentru mine nu este. tot ceea ce se presupune că nu e bine sau că face rău pe mine mă atrage.
14. Îmi place să cred că Satana e o femeie draconică şi că eu sunt o descendentă de-a ei.
15. Am o mică mare problemuţă cu derivatele cuvântului dracu’. Le folosesc foarte des, atât în scris, cât şi verbal. Nu contează unde mă aflu. Cuvantul ăsta deja face parte din mine şi gândurile mele nu se sfiesc să arate asta.
16. Sunt o Leoaică Bolundă. Primul care mi-a spus astfel a fost Darius, miticul cu idei trăznite ce vin când te aştepţi mai puţin.
17. Am 17. Zâmbesc
!
18. Nu ascult manele. Nici rock. Ascult mai mult hip-hop, rap şi r&b
19. B.U.G Mafia, Sişu & Puya, Parazitii , Bitză , Personal, Akon + alţi negrotei bunoci.
20. Am o obsesie pentru oamenii de culoare şi nu, nu mă refer aici la bronzaţii noştri autohtoni, ci la cei veniţi de prin părţile Africii.
21. Cartofii prăjiţi şi sarmalele sunt mâncărurile mele preferate.
22. Nu beau lapte, însă consum celelate produse lactate. pentru mine, lapte / cacao = ueacccccccc. cîîîîh. (aici e momentul în care-mi bag 2 degete pe gât în jos din cauza greţii)
23. Nu suport ceapa. Mama trebuie să aibe mare grijă atunci când face mâncarea deoarece-s foarte pretenţioasă. Aşa m-a crescut, aşa că acum nu are ce face. Trebuie să mă suporte pentru că, cu siguranţă, alta mama nu mai face.
24. Ketchup-ul la mine e ca aerul. Îl mănânc cu orice . Păcat că nu pot pune şi în supa de galuşte sau în cea de tăiţei ( preferatele mele…yumyyy)
25. Muuultă sare şi muuult oţet. Aşa trăiesc eu. Ştiu că mulţi îmi plângeţi acum de milă ( vă rog eu, nu o faceţi, chiar nu e cazul!) şi spuneţi în sinea voastră ” vaaai, săraca fată ! vai şi amar de stomacu’ ei “, însă mie nu-mi pasă. Bunicul din partea tatei mănâncă în felul ăsta de când se ştie el. Acum are 80 de ani şi încă mai suflă. Va consumă oxigenul! Na! Dacă el a putut şi poate în continuare, eu de ce n-aş face-o ?!
26. Numerele mele norocoase sunt 2 şi 6, la fel ca 13 şi 8..ummm, să-l amintim aici şi pe 0, că tot uită mereu lumea de el.
27. Numărul meu de telefon e compus din prefixul de la orange şi data mea de naştere. Cum bine vă gândeaţi şi voi( presupun ), data de naştere nu e aranjată în banala ordine zi/lună/an, aşa că nu, nu-mi veţi ghici numărul aşa uşor.
28. Am o gropiţă taaaaaaaaare sexy şi nu ratez nicio ocazie de a o expune în toată splendoarea ei
29. Îmi vreau bronzul natural înapoi !
30. La mine nu există ” Aş dori dacă se poate..” , la mine auzi doar ” V R E A U !” si vreau exact în fracţiunea de secundă în care am terminat de spus.
31. Port ochelari atunci când scriu şi citesc. Îmi stă foarte bine cu ei, lucru ce-mi este confirmat de către toţi.
32. În cazul în care nu v-aţi dat seama până acum, calitatea mea cea mai de preţ este modestia
33. Un om pe care eu îl respect foarte mult m-a învăţat că modestia este pentru proşti. Da, chiar cum aţi citit. Pentru proşti. Eu sunt perfect de acord cu această afirmaţie. Consider că dacă tu eşti ferm convins că eşti bun într-un anumit domeniu, că deţii controlul în sectorul respectiv, nu ai de ce să te afunzi în anonimat, aşa cum face şi restul turmei.
34. Sunt mândră de mine şi de realizările mele de până în prezent. Am trecut prin foarte multe în viaţa asta, chiar dacă am doar 17 ani şi un piculeţ
. Habar nu am ce ar fi făcut alţii în locul meu şi nici nu vreau să mă gândesc. Eu sunt împăcată cu mine însămi şi asta e tot ceea ce contează pentru mine.
35. Mama a fost părinţii mei. Staţi flexaţi, ştiu normele DOOM-ului şi nu-s atât de imbecilă încât să greşesc un astfel de acord dintre predicat şi subiect atât de simplu. Da, mama E părinţii mei.
36. Foarte mulţi dintre apropiaţii mei îi spun mamei Carmelita_sexoasa_cu_4_săbii . . . prietenii ştiu de ce. Mama e o tipă deschisă cu care pot discuta despre orice. N-am inhibiţii faţă de ea şi lucrul ăsta e un maaare plus în relaţia dintre noi două.
37. Mint foarte mult şi foarte bine. Mă distrează la culme când văd ce creduli sunt unii dintre voi şi de fain îi pot juca pe degete. Uneori chiar nu-mi vine a crede că ei mă ascultă, sunt alături de mine în discuţie ca, mai apoi, la final să mă şi creadă.
38. Pentru a-ţi da seama când te mint cu neruşinare în faţă trebuie ori să mă cunoşti foarte bine, ori să fi un mincinos mai mare ca mine. Prima variantă e discutabilă deoarece eu nu mă deschid în faţa oricui. Puţine sunt persoanele care pot afirma că mă cunosc bine ( ” foarte bine” nu mă cunoaşte nimeni ) , iar a 2 a ipoteză ..ummm…cel mai mare mincinos în viaţă pe care eu îl cunosc este bunicul meu. El este maestrul minciunii, însă lucrul ăsta a lăsat urmări grave de-a lungul timpului asupra psihicului său.
39. Nu am un model de urmat în viaţă. Nu că nu aş avea exemple pozitive în jurul meu. Nu, nu este asta, ci faptul că eu mă ghidez cu ajutorul propriilor mele forţe, prin mentalitatea mea, având propria mea viziune asupra reuşitei în viaţă. Tot ceea ce am realizat până în prezent am făcut prin puterile mele , fără pile, relaţii şi alte lucruri josnice din această categorie mizeră.
40. Nervii mei sunt foarte sensibili. Stau cam prost la capitolul ăsta. Înca n-am ajuns la Spitalul 9, dar nici multe nu mai am. Mă aprind uşor, însă nu mă calmez la fel de repede, aşa că e de preferabil să mă lăsaţi în lumea mea atunci când vedeţi că încep să tremur, să am ochi de drac şi să urlu.
41. Zilnic beau cappuccino. Când sunt obosită, îmi fac porţie dublă. O cănoacă maaaare, cât o zi d-aia lungă de post negru.
42. Nu beau cafea decât de Revelion, Crăciun, chefuri… sau când nu dorm vreo 2 nopţi la rând.
43. I’m addicted to Pepsi Twist. Încerc să mă las , motiv pentru care l-am înlocuit cu apă plată.
44. Mă joc cu cuvintele. Este cel mai frumos sport , credeţi-mă. Îmi place să le contorsionez, să inventez cât mai multe. Uneori spun bazaconii de genul ” pwtza meu “, ” bebe meu”, “mami meu”, “căţeluţ” şi ala bala d-astea. Sunt unii care mă corectează însă îşi retrag repede cuvintele atunci când îmi văd expresia feţei care le sugerează “ tu eşti prost sau te prefaci? chiar crezi că eu nu ştiam cum se spune corect…I mean..wtf, dude ?! “
45. Nu mi-e frică de moarte, însă nici nu o aştept. Cum vii, aşa te şi duci..părerea mea. Azi sunt, mâine..cine ştie…Doamne Doamne numai. Aş vrea să fiu incinerată. Unde ? Nu m-am gândit niciodată. Asta va fi tema de acasă a celor ce vor rămâne în urma mea.
46. Sunt hetero, chiar dacă anumite persoane încearcă să mă convertească la lesbianism
47. Nu sunt gravidă
48. N-am făcut niciun avort până acum.
49. Râd când citesc ce aberaţii-mi poate debita mintiuţa mea cea inocentă
50. În poze par foarte cuminte,genul de fată supusă, care e mereu gata să-şi dea viaţa pentru aproapele ei( hell NO. nu-s eu Maica Teresa!). După ce apuci să stai vreo 10 minute în preajma mea, îţi schimbi radical părerea despre mine. Mi-a spus mie cândva cineva că sunt un drac pe pământ. Eu am zâmbit cum numai eu o ştiu face şi l-am aprobat.
51. Nu tac în faţa nimănui. Se mai întâmplă ca eu să fiu cea care greşeste şi care, în mod normal, ar trebui să tacă, să plece capul şi să-şi recunoască greşelile, însă în cazul meu lucrurile stau exact invers.
52. Când e prea linişte în casă urlu eu. Aşa, din senin, cu toate că , de cele mai multe ori, sunt home alone. Profa mea de engleză a rămas terifiată când i-am spus asta. Săraca de ea a zis că nu are nimic cu mine, doar că mă roagă la orele ei să nu am apucături de genul ăla.
53. Mă iau în gură cu profii des. Îmi susţin punctul de vedere până la Mnezo şi-napoi. de ce ? pentru că pot. pentru că sunt eu.
54. În clasa a 6 a am jucat într-o piesă de teatru în care aveam rolul principal… era o piesă în care eu am jucat rolul de ţigancă bătrână. A fost foarte comic pentru mine felul în care trebuia să-mi schimb timbrul vocal, vocabularul, gesturile şi, mai ales, vestimentaţia. daaaaaaaamn..I miss those times
55. Tot în clasa a 6 a profu’ de lb. română mi-a deschis ochii, explicându-mi cum stă treaba cu avocatura din ziua de azi. Până atunci eu visam sa ajung un procuror de succes, să mătur podelele tribunalelor cu toţi cei ce cutezau să mă contrazică…a fost un vis frumos şi la stadiu ăsta a şi rămas.
56. Pe viitor aş vrea să urmez Facultatea de Litere de la UBB.
57. Ar fi tare fain să ajung o profa de română d-aia de gaşcă, dar spurcată taaare şi să pot preda şi engleza, ca specializare a 2 a.
58. Vreau să am doi copii dintre care unul neapărat să fie un băieţel pe nume Alex.
59. Am unghii mari şi ţin muuuult la ele. Nu le-am mai tăiat de câteva luni şi nici nu intenţionez să o fac prea curând.
60. Zgâriu atât la propriu cât şi la figurat atunci când mă simt încolţită şi adversarul nu-mi lasă nicio portiţă de scăpare.
61. Săptămâna asta mi-am cam făcut de cap. Medicul m-a diagnosticat cu chiulangită acută . Asta se tratează cu repaos la domiciliu şi eu o ştiam prea bine, aşa că m-am văzut nevoită să dezertez.
62. Am dezertat şi mi-am abandonat colegii pe câmpul de luptă. N-am nicio remuşcare, ba chiar m-am simşit super ultra mega extra bine departe de ei. I would do it again anytime.
63. Mă joc cu propriile-mi buze. De multe ori sunt o mică brută, le muşc şi astfel că pe a 2 a zi am nişte urme de toată frumuseţea.
64. Nu-mi plac colegii mei actuali şi aş da orice să-i pot schimba cu foştii, cei din generală.
65. Anul trecut şcolar mâncam cel puţin 4 acadele pe zi. Îmi colorau limba în cele mai turbate culori: negru, verde şi albastru. Profii săracii se uitau la noi ca la un film de groază.
66. Filmul meu preferat este o comedie. How High se numeşte şi l-am văzut pe puţin de vreo 4 ori.
67. Nu am răbdare să văd un film întreg, iar dacă cineva e lângă mine, ori opresc filmul din când în când, ori îl/o întreb periodic cât mai este până se termină.
68. Când eram mai tânără un pic, nu eram aşa bătrână ca în prezent. Are logică, nu ? Oricum opinia voastră nu-i aşa importantă. Vocile din capul meu spun că am mereu dreptate şi eu după raţiunea lor mă ghidez.
69. OOO, da. Am ajuns în cele din urmă şi la numărul magic pe care i-l dedic Ciupei mele. În caz că încă nu aţi aflat, am un bebe adorabil ce mă iubeşte aşa cum sunt. Sinceră să fiu, habar n-am cum reuşeşte , dar îi sunt foarte recunoscătoare pentru asta.
70. Ionuţ săracul a fost muşcat cu sălbăticie de către mine duminica trecută. Chiar n-am vrut, însă recunosc că eu am fost de vina. Sunt mai egoistă de felul meu şi foarte des am nevoia de a simţi că ceea ce e al meu nu mi-l poate lua nimeni. Aşa m-am manifestat şi faţă de Ionuţ, dar i-am lăsat o urmă urâtă de tot în interiorul buzei de jos.
71. Recunosc că îmi pare rău. Cu toate astea, eu niciodată nu zic ” Iartă-mă ! “
72. Nu pot spune ” Te iubesc ! “. Sunt de părere că este un cuvânt mult prea important ca noi, oamenii blegi, să-l rostim aiurea, doar ca să ne atingem obiectivele în relaţia cu partenerul. Când o spui, trebuie să o simţi în toţi porii corpului. Aia înseamnă că, într-adevăr, îl iubeşti pe cel căruia îi spui cele doua cuvinte magice.
73. Am multe perechi de boxeri albaştri.
74. Nu-mi place că iarna trebuie să port cizme sau ghete. Dacă nu ar trebui să ne tot înfofolim în acest anotimp, totul ar fi perfect.
75. Mi-am primit cadoul de Crăciun acum 6 săptămâni, dar tot mai sper la ceva ,ceva acolo din partea Moşului.
76. Am ştiut dinainte că nu există Moş Crăciun, că nu barza m-a adus pe lume, ce-s alea prezervative , tampoane ob şi alte minuni d-astea cu care sunt minţiţi copiii atunci când sunt mici. Ăsta-i avantajul să fii cel mai mic în gaşcă.
78. Multi mă ştiu ca fiind ” aia mică cu gura maaaaaaaare şi spurcată “
79. La naştere am avut ochii verzi. Ulterior, aceştia şi-au mai schimbat niţel culoarea, devenind căprui-verzui. Culoarea ochilor mei e condiţionată de gradul de luminozitate de afară. Spre exemplu, iarna ochii mei sunt mai verzi ca de oicei din cauza albeţii zăpezii.
80. Am 3 cicatrici mai mari : una deasupra sprâncenei drepte de când am avut o infecţie în sânge, o alta de când aveam vreo 10 ani şi am căzut pe nişte pietre maaari şi ascuţite ca ţeapa lui Vlad, iar a 3 a am căpătat-o atunci când mi-a intrat nişte sârmă dintr-un gard ghimpat în spate.
81. Voi ştiaţi că eu am blog ? Dacă nu, tocmai aţi aflat.
82. ” săfimcopii ” vine dintr-o melodie de a lui Grasu XXl.
83. Nu mă consider o exponată de la muzeu, aşa că nu îmi place absolut deloc atunci când oamenii se holbează la mine.
84. Când vorbesc cu o persoană sunt atentă la informaţiile pe care mi le transmite şi o privesc drept în ochi. Dupa cum probabil că aţi intuit deja, pretind acelaşi lucru, în caz contrar eu simţindu-mă ca şi cum aş vorbi de una singură cu pereţii.
85. Mai demuuuult am căzut cu rolele şi mi-am julit ass-ul meu bombat şi sexy
. ţin să menţionez că aveam pantaloni scurţi d-aia ceva-n genul boxerilor. vă daţi seama cum am dormit eu pe burtă 2 zile.
86. Colorez atunci când am nervi. Nu am talent la desen, dar cariocile sunt cele mai bune prietene ale mele în acele momente.
87. Ţin ca amintire cele mai neînsemnate obiecte. Spre exemplu, am ambalajul unei ciocolate primite Crăciunul trecut, sau un capat de pix pe care l-am botezat Dyky şi pe care l-am transformat într-un super porno star.
88. Cel mai de preţ lucru pe care eu îl deţin e lanţişorul ce i-a aparţinut tatălui meu. It really means a lot to me.
89. Momentan ascult Edy Wata - I love my people. annnnnnnnnnnnnd…i do love them şi de unii dintre ei îmi e a dracu’ de dor, cu toate că nu prea las să se vadă asta.
90. Primul lucru la care mă uit atunci când fac cunoştiintă cu o persoană e felul cum îmi zâmbeşte ( asta dacă respectivul cunoaşte acest sport extrem) şi încerc să înţeleg ce se ascunde în spatele ochilor săi.
91. Weekend-ul acesta plec până la Sibiu . Acolo sper să mă întâlnesc cu o persoană dragă mie. În orice caz, cu siguranţă voi face o poză pe Podul Mincinoşilor.
92. Am profil pe hi5, însă e restricţionat. Hoatza
93. Ador bebeluşii. În special băieţeii.
94. Aş putea să privesc cerul ore în şir şi tot nu m-aş sătura.
95. Nu am puterea de a ierta pe cineva. Nu sunt eu în această postură, chiar dacă, din când în când, mă mai joc de-a micul demiurg. Pot însă să las de la mine -ceea ce nu se prea întâmplă orea des şi nu cu oricine- , să trec cu vederea , dar nu uit niciodată.
96. inversul lui 69. bebeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, ai wav iu
97. Ce tare ar fi dacă aş face vreodată bungee-jumping şi scubba-diving.
98. Anul trecut am făcut pentru prima dată alpinism şi-mi place muuuult la înalţime. Când m-am văzut cocoţată acolo, primul gând mi-a fugit la mama , întrebându-mă ce ar face ea dacă ar fi anunţată printr-un apel telefonic că fiica ei a căzur de la o înalţime considerabilă şi creierul i-a fost împrăştiat printre stânci.
99. Mă mir că am avut atâta răbdare încât am ajuns până aici. Da, mă oamenilor, eu, Alex`andra, v-am permis vouă, celor ce aţi citit până aici să intraţi în lumea mea, o lume în care accesul este deseori restricţionat şi nu se intră decât cu legitimaţie V.I.P Consideraţi-vă norocoşi pentru că nu veţi mai avea onoarea asta veci pururi AMIIIIIIIIIN !
iniţial, am vrut să fiu eu mai cu coarne şi să scriu eu 100 de lucruri despre persoana mea proprie şi personală ( îmi place foarte mult jocul ăsta de cuvinte), dar Ciupa mea mi-a luat-o înainte (nu te uit eu pentru asta. lasă că vezi tu.) După aceea, am zis să fiu eu şi mai a dracu’ şi să scriu 101 lucruri, dar şi de data asta mi-a luat-o cineva înainte, iar acel cineva a fost nimeni alta decât Nico, asta după ce mi-a auzit mie intenţiile. pe scurt: să vă frec pe amândoi.
daaaaaaaaaaaaa, cum eu sunt cea mai a dracu-, aş putea să scriu chiar 666 ( întoarce-ţi monitorul dacă nu-ţi convine numărul ăsta şi-l vei vedea pe 999…încearcă dacă nu mă crezi! ) lucruri despre mine. na!
Minora mâine înjură toţi economiştii la prima oră.
Noapte bună !
Gândeşte de 2 ori înainte de a comenta
noiembrie 18, 2008 at 8:12 pm | In Leapsa | 14 CommentsTags: Blog, campanie, comentarii, lol, Prosti
Bloggerul împreună cu Andrei au făcut un lucru foarte fain ( părerea mea, care ar fi frumos să coincidă cu a ta ).
Ei au pus bazele unei noi campanii la care eu am decis să mă alătur.
Nu, nu trebuie să facu nimic
Nu trebuie să donezi nimic.
N-avem nevoie de banii tăi.
Tot ceea ce-ţi cerem e să gândeşti înainte de a comenta pe un blog.
Câţi dintre voi nu primiţi comentarii : ” ai dreptate ” , ” aşa e ” , ” lol ” . să explic putin .. Am dreptate? ok,ma bucur mult că eşti de acord cu mine , înseamnă că ţi-a plăcut şi o să mai intrii . Nu este nevoie să laşi comentariu doar pentru link-ul blogului tău . Dacă laşi un comentariu lasă-l cu nişte argumente,păreri nu doar de dragul de a-ţi face reclamă .Dacă esti blogger şi eşti de acord cu mine, hai să postăm acest articol să înţeleagă toţi că nu e frumos aşa .. Leapşă ! Dă mai departe .
dacă ai un blog, fă cunoscut acest mesaj în blogosferă şi aplică la rândul tău.
dacă eşti un simplu cititor, ia aminte şi ” rumegă” înainte de a-ţi viola tastatura şi de a lăsa un comentariu
Care se mai alătură
? ( sau vouă vă plac ăia ce lasă comentarii monosilabice ? )
Telefonu` lu` dracu`
noiembrie 17, 2008 at 5:03 pm | In Personal | 8 CommentsTags: Ale, Bucuresti, cacat, cenzura, Draci, Familie, Messenger, Mos Craciun, Nervi, prieteni, Telefon
Într-o duminică, la amiază, mă suna prietena mea Dany . Vorbesc ce am de vorbit cu ea la telefon, îi zic lui Ionuţ pe Messenger că plec să mănânc cu mama.
Ca orice familie fericită şi normală, prânzul de duminică are loc în familie, în compania adorabilei mele mame. ( e-a mea şi nu v-o dau ) Toată treaba asta nu durează prea mult deoarece eu mănânc foarte repede.Ştiu că medicul spune că e indicat să mestecăm de 30 de ori o îmbucătură înainte de a o înghiţi, însă niciodată nu am aplicat sfatul asta.
Ajung de unde am plecat, adică la mine în cameră, îmi violez din nou tastatura , fracţiune de secundă în care îmi deschid clapeta la telefon ( trebuia sa-i dau un beep lui Dany ), moment în care…Ale ramane hipnotizată de albeaţa ecranului.
Nu sunt sigură că m-am făcut înţeleasă, aşa că lăsaţi-mă să vă explic mai bine : ecranul, chestia aia pe care divele îşi pun meclele lor botoase şi pline de silicon, era alb. Nu se vedea nimic, nicio culoare, alb ca spuma laptelui, alb ca zăpada, alb imaculat. Mă apuc să motroşesc eu la baterie. O scot şi o pun la loc , operaţiune ce-am făcut-o în repetate rânduri până ce m-am resemnat şi mi-am zis dezamăgită : s-a futut display-ul .
Luni urma să mă duc până în centrul oraşului -singurul loc din oraş în care s-au putut aduna toti depanatorii lu’ dracu’ – pentru a găsi pe unu’ mai breaz ca mine ca să-mi repare telefonul.
De aici a început circul. Vorba aia: ori la bal, ori la spital. Eu aproape am ajuns la spitalul de nebuni, nervii mei fiind intinşi la maximum din cauza indiferenţei unora.
Let me tell you more about this fuckin’ shit
Marţi, 28 Octombrie 2008 , începe futilizarea nervilor mei
Ziua 1 – m.am dus la Dodo, îi explic ce problemă am cu telefonul. nici măcar nu s-a uitat la el, dar mi-a spus că-l va repara
- cică buba la toata faza cu telefonul e display-ul( aşa cum am intuit şi eu ) şi că totul va reveni la normal ( adică acele momente în care văd şi eu cine dracu’ mă sună sau îmi scrie sms-uri..Moş Craciun mă caută, , nah! ) după ce el îmi va comanda o folie ( nu ştiu ce porcărie..nu mă complic..nu-i domeniul meu )
Ziua 2 – Dodo îmi arată un model de folie, dar îmi spune că pentru telefonul meu trebuie una mai specială ( şi telefonul e mai a dracu’, doar de aia-s eu stăpâna lui)
Ziua 3 – îi cer un număr de telefon lui Dodo, ca să-l pot contacta cu privinţă la starea telefonului meu. NU mi-l dă deoarece, susţine el, are vreo 50-60 de telefoane pe care trebuie să le repare ( asta nici nu-i laudă…nici nuuuu) şi că el nu aude care când sună, aşa că e mai bine să mă contacteze el
stau vreo 2-3 zile să mă sune Dodo şi să-mi spună când au adus folia aia lu’ dracu…el..pula ( îmi cer scuze, dar nu mă pot abţine) . . . nu dă niciun semn de viaţă
Ziua 4 – mă duc iar la el la firmă şi-mi zice că de aia nu m-a sunat el, vezi Doamne, pentru că a venit o comandă greşită, aşa că trebuie să facă o alta, tocmai de la Bucureşti ( încă un motiv în plus să urăsc capitala asta jegoasă ) . . . asta trebuia să sosească în maaaaaaxim 48 de ore
Aştept pe dracu` de la Bucureşti..nu sună..nu nimic..deja mi`e lene să mă tot duc de`am pula ( nu mai are niciun rost să mă scuz.) până acolo…îl sun 2 zile la rând..nu răspunde…gunoiu`.…vineri catadicseşte să`mi răspundă într`un final şi să`mi spună că nu el e de vină că nu`i soseşte marfa de la Bucureşti ( mi-e lene să tot cenzurez pentru voi . cui nu-i convine ceea ce citesşte..drum bun spre butonul ăla roşu din dreapta sus) si daca nu`mi convine sa ma duc sa`mi iau telefonul
Sambata ce tocmai a trecut o sună pe mama ( ea a fost trecută ca persoană de contact, aşa că pe nr ei ne`a sunat Dodo ] să`i spună că mi`e gata telefonul şi ca în 30 de minute îl mai gasesc la sediu
ce 30 de minute..30 de minute my ass…eu fac pe puţin juma’ de ora până unde are el sediu.
ţin să precizez că eu stau în partea fix opusă a oraşului aşa că, şi dacă aş fi avut dispoziţia şi nervii necesari, tot n-aş fi ajuns acolo
Azi, luni, 17 Noiembrie 2008…m`am dus dupa telefon
a înlocuit o blestemată de folie ce a costat 800 de mii în 3 săptămâni.
dacă ştiam că durează aşa mult, îl puneam să inventeze special pentru mine o taxă prin care să grăbească toate măgăriile alea numite formalităţi, piese, indiferenţă şi cacaturi d-astea
ufffffffffffffff … şi crepam de nu tastam toate astea
Mariana Picovici- prima expoziţie personală de pictură
noiembrie 15, 2008 at 3:36 pm | In Personal | 10 CommentsTags: prieteni, concert, expozitie, arta, pictura, tort, poarta, Brancus, simbol
^ aici am fost aseară .
cum ” Unde ? ” . . . la prima expoziţie personală de pictură a doamnei Mariana Picovici, sotia lui Alexandru Picovici de care v`am vorbit aici , proful meu de desen.
Proful ne`a lansat invitaţia săptămâna asta, la ora de desen. Cum oricum nu aveam altceva mai interesant de făcut la ora aia, ne`am decis să mergem şi noi ( eu, Ionuţ ,Nico şi Simo ), având astfel ocazia de a ne îmbunătăţi cunoştiinţele legate de pictură. ( nu suntem noi cunoscători în ale artei, aşa că o doză de informaţie nu ne-a stricat absolut deloc )
Dupa o lungă şi aprofundată documentare, doamna Picovici şi`a lansat prima sa expoziţie, ce o puteţi vizita cu toţii la Galeria 7+ din Turda ( nota: ar fi bine să`l întreb pe profu` de ce ” 7+” ), toate lucrările dânsei având ca temă Poarta.
În arta chineză, la cele 4 puncte cardinale, au câte o poartă prin care unele lucruri plăcute intră, iar cele mai puţin plăcute ies.
La indieni, există un mic cort cu o uşoară deschizătură în partea superioară prin care trece axa lumii, acel stâlp ce simbolizează rezistenţa, astfel că poarta devine o legătură / trecere între lumea profană şi cea sacră.
Ar mai fi multe interpretări simbolistice ale portii, însă astea mi`au plăcut mie cel mai mult.
Astea sunt lucrarile expuse . . . ( click pentru mărire )
şi preferatele mele . . .
nu sunt eu în măsură să comentez aceste minunăţii de picturi, aşa că vă voi prezenta ce a zis doamna Rose
” Am zi să vă aduc în dar o părere mai inedită despre acel monument al lui Brâncuş, mult discutat şi neînţeles nici până în ziua de astăzi de foarte mulţi…El a fost un monument comandat în cinstea eroilor noştri , dar el era într-un moment, într-o fază în care începuse să studieze ştiinţele oculte…puţină lume ştie treaba asta…el a fost atât de pătruns de preocupările lui personale, încât a transpus în sculptură acest lucru pentru că a făcut o Masă a Tăcerii, ea fiind simbolul hranei noastre zilnice, a făcut o Poartă a Sărutului pentru că sărutul este simbolul sufletului şi a stărilor emoţionale şi vroia, de fapt, să arate lumii prin asta că de la tăcerea simţurilor trupeşti, şi ajungând la iubire, putem să ajungem la coloana infinită a spiritului care urcă spre cer. Sigur că acest lucru nu a putut să-l spună cu voce tare înainte de a pleca din ţară. Tot ce a putut să rostească în acest sens a fost faptul că … Românii nici nu ştiu ce le las !
Poarta , ca simbol, nu este o intrare, ci o ieşire.
Intrarea şi ieşirea în casă şi în sufletul nostru este UŞA.
Poarta- şi asta o aflăm cel mai bine în cântecele noastre populare- este locul de întâlnire al elementului feminin cu cel masculin.
Poarta este un element care ocroteşte, care apără împreună cu gardul casa care este simbolul sufletului omenesc. De aceea porţile sunt atât de imortante. “
am fost, am admirat, am fost impresionaţi, ne-a plăcut, mai vrem, iar momentan…aşteptăm
concertul de la Hara si tortul Rusalca au fost..ummmmm…suuuuuuuuuuuuuuuuuuper
Piromană de mică
noiembrie 11, 2008 at 4:26 pm | In Copilul din mine, Personal | 17 CommentsTags: anotimp, boala, chibrituri, copil, copilarie, foc, frig, imaginatie, Joc, lumanare, virus
Duminică seara am găsit pe blogul boierului Moflea un link ce indica un fel de test de personalitate ..cică…
Nu mă prea atrag pe mine porcăriile astea cu personalitatea din cauză că eu mi-o cunosc pe a mea şi nu am nevoie de un test care să-mi consolideze convingerile.
Cu toate astea, ceva mi-a atras atenţia, iar “ceva”-ul ăla a fost însuşi titlul testului . . .
De ce boală mintală suferi ? ( ăsta da titlu pentru un test on-line ce vrea să atragă cât mai multe click-uri) fă şi tu testul
astfel mi-a fost interpretat testul şi cu această ocazie mi-am amintit de o altă năzbâtie ce am săvârşit-o eu în copilărie
Pe vremea când întreg consumul de apa şi de gaz se împărţea la tot blocul , fiecare familie plătind în funcţie de câţi membrii avea, răbdam foarte mult frig în propria locuinţă. Asta nu a fost din cauză că am fi fost restanţă. NU,nuuuu. Doamne fereşte. Mama se ghidează după următorul principiu ” prima dată să fim cu plăţile la zi, şi după, dacă ne mai rămân bani , şi de alte distracţii”. asta îmi tot repetă de când mă ştiu eu deoarece mama nu ar putea dormi liniştită noaptea ştiind că îi este datoare cuiva şi, cu atât mai mult statului. Eu fiind mai sensibilă, mă expuneam mai mult eventualilor viruşi, aşa că mama mă înfolofea ca să nu-mi fie frig.
Trăzni-le-ar de calorifere că erau într-o perfectă stare de funcţiune, dar nu emanau aproape deloc căldură. De ce ? Pentru că apa curgea prin ele, dar apa era ori rece, ori dezmorţită, aşa că ne amăgeau cu câte un grad sau două în plus în termometre şi aia numeau ei căldură pe timp de iarnă , şi ştim cu toţii că mai demult erau ierni geroase, de crăpa piatra de frig, nu ca acum, că iarna aproape a dispărut din lista anotimpurilor.
Cum am mai spus, mama mă îmbrăca foarte gros şi dădea drumul la aragaz, astfel supliniind lipsa căldurii ce trebuia să o primim de la stat. ( sta-v-ar în gât toate chermezele -petreceri- ce le-aţi făcut pe banii din facturile mamei ).
De mică am învăţat cum să aprind aragazul, să-mi încălzesc mâncarea pe el şi să mă încălzesc la flacăra lui puternică. NU-mi era frică de foc. Ba din contră. De multe ori stăteam şi îl analizam. Îmi plăcea să observ jocul flăcărilor albastre-roşiatice. Cu chibriturile am fost prietenă ( nu ştiu dacă toţi dintre voi ştiţi că se numesc astfel deoarece majoritatea cretinilor zic ” îmi daţi un pachet de chibrite / cribite ?” ceea ce e total greşit! ) dintotdeauna. Mă jucam cu ele şi aprindeam pachete întregi. Bineînţeles, am fost şi eu ameninţată, ca aproape toţi copiii de altfel, de faptul că voi face noaptea pe mine în pat dacă mă joc cu chibriturile. Din fericire pentru mine, nu s-a întâmplat asta şi poveştile de babe nu m-au determinat pe mine să las joaca asta periculoasă deoparte.
De ce joacă periculoasă ? Ummm… imaginaţi-vă un copiluţ cu 2 bluze pe el şi o geacă de fâş stând închis în casă, cu lumânări aprinse în mână, în apropierea aragazului care mergea , la care să mai adăgaţi şi o beznă totală în casă ( iarna se întunecă foarte repede, aşa că pe la 6 p.m e întuneric ) . . . ce ziceţi de asta ? mie mi se pare a dracu’ de cunoscut. oare de ce ? ummm….oare pentru că eu eram copiluţu’ ala ? hell , yeah
Auzisem şi eu de oamenii preistorici şi de modul lor de trai. Nu puteam înţelege nici în ruptul capului cum ei au trăit în peşteri. nu-mi intra ideea asta în căpăţână şi cu asta basta. când sunt obsedată de ceva, nu mă liniştesc până ce nu reuşesc să-mi explic mie însămi de ce a fost aşa si nu altfel .
Cum altfel putea înţelege copilu’ de ce Mamon au trăit ăia în peşteri ? Chiar, măăă, cum? Numai prin exemplu personal, bineînţeles. Şi astfel mă plimbam eu prin casă cu ziare aprinse şi lumânări în mână, crezându-ma într-o peşteră maaaaaaaaaaaaaaaaare, grotească şi înfricoşătoare.
spooky, no ? I know, I know it’s a lil’ bit weird
când îmi aduc aminte cât a plâns mama din cauza rebeliunilor mele şi a imaginaţiei mele bolnave…woaaai…mi se rupe sufletul. abia dacă mai putea merge la muncă. tot timpul îmi spunea să stau cuminte, să nu-mi trăznească din nou te miri ce idee năstruşnică de-a mea. o adusesem la sapă de lemn cu tâmpeniile mele, măgării care , pe mine, mă fascinau de-a dreptul şi mi se păreau mari descoperiri personale, considerându-mă foarte deşteaptă că am putut înţelege de una singură modul de trai al strămoşilor noştri.
ptiuuu pe mine , pui de Einstein ce m-a făcut mama.
un lucru vă zic. să nu vă dea Domnu’ un copil ca mine. nu v-aţi dori. credeţi-mă. nici dvs şi nici vecinii dvs. de ce ? pur şi simplul din cauza faptului că ţineţi prea mult la casele voastre şi nu vreţi ca, după o zi obositoare la muncă, să vă întoarceţi acasă şi, casa…ia-o de unde nu-i, căci ea a fost arsă până la temelii din cauza exploziei de gaze ce s-a datorat unui joc cu focul nesupravegheat.
( casa ca şi casa, dar unde mai pui şi eventualele pierdetri de vieţi omeneşti…)
Eu am fost, sunt şi voi fi mereu o mică piromană.
Voi de ce boală mintală suferiţi ?
O zi faină
noiembrie 10, 2008 at 2:42 pm | In Personal | 11 CommentsTags: aluat, ketchup, magie, minciuna, Pizza, prieteni, rugaciune
astfel aş caracteriza eu ziua de ieri în 3 cuvinte
de mult timp tot plănuiam noi ( aka subsemnata împreună cu alţi 4 căpcăuni ) un experiment fabulos care consta în amestecarea anumitor poţiuni magice, în urma amestecului ( celebrul ” hocus -pocus ” nu a lipsit, bineînţeles ) trebuind să rezulte mirobolanta pizza.
până ieri am mai asistat la astfel de opraţiuni dar, spre marea mea ruşine, eu nu ştiu frământa aluatul. nu pot zice că nu mă pricep pentru că nu am încercat niciodată. teoretic ştiu da toate instrucţiunile necesare ( pentru efecte secundare, sufla în pungă şi te ascult mai încolo..aka veci
) , dar practică…ummmm…bate vântuuuuu’ … se pierde semnalul…aloooo..cîhhhh…cîîîîîh
am zis un ” Doamne ajută “ şi am început să ne jucăm cu aluatul. toate bune şi frumoase, până când a trebuit să aşteptăm să dospească. mă uitam la el ca la Sf. Soare şi mă tot rugam eu în gândul mea să crească şi să facem pizza aia odată. mă uitam la ceas din 5 în 5 minute, asta până ce mi-am pierdut răbdarea ( ceea ce era şi de aşteptat
) şi mă gândeam deja la planul B ( cel în care aluatul e înlocuit de pâine )
şi în felul asta vedeţi şi voi că nu e adevărat ce zic gurile rele.
Ale e foooooooarte darnică şi lasă tot timpul de la ea.
( până şi din kepchup le-am dat ăstora …n-am pus poză cu toţi 5 în timp ce mâncam ca nu cumva să mă omoare Nico … şi, vorba aia, la mine ketchup-ul e un fel de aer solid. doar în ceai nu-mi pun ketchup. nu de alta, dar eu nu beau ceai
)
până nu uit…felia de pizza ce i-am promis-o lui Vyio
restu’ n-aveţi decât să vă puneţi pofta-n cui ( nu-s aşa darnică cum v-am minţit mai sus ) şi să fugiţi până la cea mai apropiată pizzerie.
Leapşa 2 în 1
noiembrie 8, 2008 at 12:20 pm | In Leapsa | 3 CommentsTags: Prosti, Bani, zambet, prieteni, iubire, Sex, Pinguin, Frica, Viitor, relatie, dimineata
1.If your lover betrayed you, what would your reaction be ? 
NU mi s-a întâmplat până acum ,dar nci nu vreau sa aflu cum aş reacţiona. În orice caz, nu ar fi deloc plăcut pentru dragul de EL
pentru că s-ar lăsa cu circ şi cu scandal dupa care, fain-frumos, eu m-aş retrage din peisaj, satisfăcută că nu-mi va uita vorbele siropoase în veci.
2. 2. If you have a dream you’d like to come true, what is it ?
Vise am eu muuulte, însă niciunul nu e atât de mare încât întreaga mea existenţă să se concentreze în jurul său.
Eu nu-i înţeleg pe ăia care zic, spre exemplu, ” Visul meu în viaţă e să îmi cumpăr… şi să vizitez …” MI-e şi milă de ăştia săracii
îmi pot şi imagina ce faţă au când realizează că ei aspiră la cai verzi pe pereţi
3. Whose butt would you like to kick?
Uuuuuu…sună a masochism
) nu-s adepta ” bătăiţelor la funduleţu’ gol”, dar îmi place să-mi înfig unghiile în el…zmuhaha
cine ştie, cunoaşte
4. What would you do with a billion dollars?
Aş face înconjorul Pământului.
5. Will your best friend always be your best friend?
I hope so
Ciupă, ce zici
?
6. Have you ever been in love with 2 people at once ?
Neeeeeeh. Poate era vorba de o simpatie dusă un picuţ mai departe, dar în niciun caz nu putea fi vorba de iubire.
7. How long would you wait for someone you really loved ?
Stau foarte prost la capitolul răbdare ( lucrul ăsta vi l-am mai zis de câteva zeci de ori ) , aşa că eu nu sunt obişnuită să aştept. Cine ” întârzie “, e bun dus buuuuuu .
8. If you won the lottery, would you quit the job ?
Când eram mică era febra cumpărării biletelor la Lotto. Nu m-a afectat nici pe atunci, şi nici în prezent pentru că nu dau banii pe asemenea porcării. Nu am cum să câştig, în primul rând pentru că nu dau banii aiurea pe bilete şi, în al doilea rând, pentru că nu cred în norocul meu la asemenea jocuri de-a lela.
Totuşi, tentaţia fiind mare, mă gândeam eu în copilărie ce aş putea face eu cu grămada aia de bani şi, în mintiuţa mea puerilă, spuneam că mi-aş lua p vilă cu piscina, un Ferrari decapotabil roşu sau un Porsche aceeasi culoare , iar cu restul banilor, ummm, habar n-am, pentru că mă blocam la atâtea zeroruri. Mă plictiseam să mă tot gândesc şi repede mă întprceam la joc.
Astăzi, dacă s-ar produce minunea dumnezeiască şi aş câştiga, cu siguranţă mi-aş cumpăra un apartament luxos în cluj . . . iar mă gândesc la prea multe zerouri, aşa că mă întorc la tastatul meu, că oricum mai am de răspuns la peste 10 întrebăro
( în felul ăsta i-am răspuns la leapşă şi lui Alex . îmi cer scuze pentru întârziere )
9. Who is on your celebrity top 5 … you know, the ones … that if you ever had an opportunity …
N-am nevoie de aşa ceva. Mă lipsesc. Am o ciupă mică şi bleagă şi mi-e de ajuns.
10. What sucks the life out of you ?
Labagiştii ca muistu’ ce tot face puţa mare comentând aiurea la mine pe blog. Handicapaţii ce se dau mari scule în basculă şi intră cu japca în viaţa mea. Rasiştii. Minţile îndoctrinate. Proastele ce rămân însărcinate pe la 12 ani. Nespălaţii ce fac trafic de persoane . . . etc etc ( nu vreau să scriu acum romane )
11. How would you see yourself in 10 years time ?
Cu ochii , asta în cazul în care până atunci nu se va inventa un alt organ cu care să vedem
( nu-mi place să-mi fac planuri. trăiesc clipa , iar viitorul, va fi cum va fi )
12. What is your greatest fear ?
Să mă părăsească toţi cei dragi mie, să mă închid în mine şi nimeni şi nimic să nu mă mai scoată din lumea mea.
Cea mai mare frică a mea este ziua în care nu voi schiţa niciun zâmbet ( şi cum aia nu va veci VECI pururi amiiiiin, sunt o leoaică neînfricată
)
13. What kind of person do you think the person who tagged you is ?
John..umm…un pinguin nebun, mereu pus pe glume, cam flămând ( Are Anca grijă şi de asta. săracul pinguin e la regim
) , animăluţul pe care aş vrea să-l întâlnesc într-o bună zi.
14. Would you rather be single and rich or married but pour ?
Asta-i o întrebare pentru materialiste, aşa că eu zic JEEEEEEEEEET
15. What’s the first thing you do when you wake up ?
Îmi deschid ochii , după care îmi acopăr capul cu perna şi trag plapuma peste mine.
16. Would you give all in a relationship ?
Aş vrea să cred că reuşesc asta. Vom vedea pe parcurs . . .
17. Is your career vitally important to you ?
D A ! nu mă văd stând la cratiţă toată ziuaaaaaaa.
18. Would you forgive and forget no matter how horrible a thing someone has done ?
Cred că glumeşti…wtf ? Alex`andra NU iartă !
19. Do you prefer being single or having a relationship ?
depinde de ce înţelegeţi voi prin ” relaţie” . . . dacă vă referiţi la acel calvar social în care partenerii îşi scot unu’ altuia ochii ori de câte ori au ocazia, stând împreună doar pentru superficialul act sexual, atunci NU, multumesc !
Mulţumesc Ancule că l-ai bătut la cap pe John şi m-a bolunzit cu leapşa asta .
Leapşa merge mai departe la…ummmmm… la la la … Vyio , la Gajica şi la Dedeea ( n-am uitat că am o leapşă de la tine
o voi dezvolta într-un viitor articol cât de curând )
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.


















