Alex`andra se joacă de`a viaţa

Ora 00:00 . . .ummm . . . când a trecut şi asta ? nu voi ştii niciodată . . . Noapte . . . Frig . . .

Crepusculul e tot mai aproape. Eu una nu mai am stare. Nu reuşesc să-mi găsesc locul în aşternut . De câteva ore tot explorez vastul ţinut al propriului meu pat. Ceva atât de familal, momentan mi se pare atât de străin . În pofida faptului că în acest spaţiu mă refugiez eu în fiecare noapte să-mi resuscitez forţele, acum sunt o intrusă în acest mediu ostil deocamdată.

Afară, dincolo de aceşti patru pereţi reci, e frig. Bate vântul. Până dimineaţă pietrele vor crăpa, dovada sfărâmată a brizei de munte ce bate dinspre Arieş.

Simt cum sloiuri de gheaţă trec de bariera geamurilor şi dau buzna în sufletul meu . . . În câteva minute acesta se va transforma într-o bocnă de cleştar ce nu va putea fi dezgheţată decât abia în zori, atunci când razele soarelui tomnatic va încălzi cât de cât atmosfera din încăpere.

Gheaţa se aşterne peste chipul meu. Ochii melancolici îmi sunt abia pe jumătate deschişi. Moş Ene îşi anunţă şi el prezenţa care, în clipa de faţă, pare atât , dar atâââââât de îndepărtată.

Pleoapele îmi sunt extenuate însă, din inerţie, ele rămân încă ridicate. Sunt conştientă de trecerea graţioasă a timpului , a scurgerii acelor clipe pe care eu, în mod normal, ar trebui să le petrec pe tărâmuri îndepărtate, cu muuult mai călduroase.

Sufletul ar trebui să-mi fie invadat de lumină, căldură şi culoare, însă el levitează acum. . . taciturn, în nuanţe de alb-negru . . . sufletul speră să alunge coşmarul ce se anunţă a se abate în următoarele ore, zile, săptămâni . . .