Vrăjitoarea blondă şi sexy
octombrie 31, 2008 at 4:24 pm | In Personal | 12 CommentsTags: apa, baba, Blonda, colindat, cozonac, Craciun, cunostiinta, fusta, Halloween, la multi ani, liceu, majora, mancare, Sexy, Turda
ea este Natalia.
nu muşcă prea tare, aşa că-i puteţi spune şi Naty
fiţi politicoşi şi uraţi-i un călduros LA MULŢI ANI căci da, azi e ziua ei
a îmbătrânit, de azi vin greuţăţile pentru ea. . . a împlinit 18 ani…uauuu…e majoră
băbuţa blondă şi sexy…exact…asta e
ne-am cunoscut anul trecut. o mai văzusem eu prin liceu , dar până de Colindat n-am intrat in contact direct cu ea… de ce ? habar n-am. faza e că ale mele scumpe colege mi-au descris-o foooarte frumos ( not) , iar eu nu înşelegeam ce draci au scorpiile astea cu săraca fata.
parcă acum o şi văd pe ea pe culoarul liceului. vedea de la baie cu mersul ei săltăreţ. avea fusta aia tare faină cu ceva imprimeuri de flori sau frunze ( nu mai reţin exact) de culoare verde cărămiziu. mă tot uitam la ea şi nu înţelegeam de ce astea o vedeau ca pe o vrăjitoare. ce la făcuse ea încât ele să-şi plece capu-n pământ când trecea pe langă ele , moment în care cotrihaliţele astea începeau să şuşotească. în fine . . . nu m-a mirat prea mult al lor comportament pentru că..ummmm..cam atâta lucru ştiu ele să facă şi..nah..nu-i poţi cere omului mai mult decât poate ( ptiuuu, drace, ce frumos am spus-o . deja se vede că încep a învăţa să mă autocontrolez )
în noaptea de colindat a venit şi ea cu noi , lucru ce nu prea a fost pe placut dragilor mele colege. astea o vedeau pe Naty ca pe un fel de zgripsoroaică ce le ataca teritoriu, lucru ce le-a determinat pe astea să inventeze povceşti cum ca Natalia ar fi fost iubita ba a lui Ionuţ , ba a lui Bobo. mi-a plăcut că pe ei 3 i-a durut fix în cot de gurile rele ( nici acolo, dar ..nah..) şi au continuat să se simtă bine împreuna. bravo, măă, sunteţi tari.
eu şi Naty ştiam una de cealaltă, ştiam ce ne place, cum ne place şi , mai ales, că aveam o pasiune comună pentru citit ( încă mai avem această slabiciune pentru Limba şi Literatura Română), ea fiind cea care l-a ajutat pe Ionuţ să se decidă în achiziţionarea unei cărţi pentru mine . ( Suad- Arsă de vie …mi-a plăcut foarte mult, fapt pentru care am citit-o de 3 ori ) . . . tot ce mai urma acum era să facem banala cunoştiinţă, aia cu strângere de mâna, cu ” încântată de cuoştiinţă” -” şi eu” şi ala bala d-astea. cum Ionuţ nu ne-a făcut introducerile de rigoare, ne-am descurcat noi două singurele că, deh, neuronii ne funcţionează .( ea chiar dacă e blondă, are mai mulţi neuroni activi decât multe brunete sau roşcate.. şi NU, nu o periu aici …NU şi iar NU pentru că ea detestă lucrul ăsta ) şi uite aşa am început eu să o cunosc .
În dimineaţa zilei de 25 Dec 2007 eu eram cu ea şi cu Ionuţ în cartierul Primăverii ( Turdenilor, ăsta-i un detaliu doar pentru voi, că ceilalţi nu au cum să-l înţeleagă ), pe zăpadă, cu ţurţuri pe mine şi cu picioarele îngheţate. nu-mi mai simţeam buzele, mainile nici aşa, dar nu regret. a fost foarte faină seara aia.


ce frumos zâmbesc eu când mă hrăneşte Naty cu specialităţile ei culinare
NU mint, dar de la ea am mâncat cele mai bune clătite moldoveneşti , plus colţunaşii ăia ce au fost pur şi simplu delicioşi.
yumyyyyyyyyy
yuuuuuuuuuuuuuuum
îmi cântă maţele live când mă uit la pozele astea şi-mi amintesc ce bunătaţi ştie Naty face , iar eu momentan mănânc cozonac cu mac şi beau apa plata
)
Cică azi e Halloween-ul , dar cum eu m-am născut în sărăcăcioasa Rrrrrromanie, voi da dracu’ toţi dovleceii, fantomiţele şi spiritele şi voi serba o vrajitoare blondă şi dată dracu’ rău de tot
La mulţi ani, băbuţoooooo !
Leapşa de la Sunshine
octombrie 28, 2008 at 11:53 pm | In Leapsa | 5 CommentsTags: Ale, alex, Bebe, cadou, ciupa, Crima, defecte, Draci, hoheri, Mama, mata, minte, Nervi, prezervativ, prieteni, Sabii, sentimente
Mulţi dintre voi , dacă ar ” rezolva ” ( fără să vreau, gândul mi-a fugit la o carte…SUAD arsă de vie în care ni se prezintă crimele ” de onoare” săvârşite în comunităţile musulmane ) leapşa de faţă , ar sta să se gândească …şi ar medita … şi ar aduce în prezent amintiri trecute..şi tot aşa până iar ar ajunge la porcăria aia de cuvânt “cândva “
Eu n-am răbdare să mă tot gândesc la o zi anume. care să fie cea mai frumoasă ? ummm…ar fi cam multe . de ce ? sau , mai bine zis, aţi spune voi ” really ? “. Da , mă ! Pe bune. Zău cu limba scoasă. A dracu’ să fiu eu dacă n’am avut parte de zile fooooarte frumoase până în momentul vorbirii.
N’are rost să tot intru în detalii nesemnificative pentru voi, cei care nu mi-aţi fost alături în acele momente. Pentru a finaliza odată ( până şi eu îmi dau seama că am bat câmpii rău de tot ) vă zic că ziua de azi şi cea de ieri un mâţuc mi-a tors în braţe. ( mâţu’ ăsta e taaare bleguţ el de felu’ lui şi de aia ne e drag nouă, tuturor , daaar în special mie )
Lucrul cel mai uşor ?
Să mă joc cu nervii TĂI şi să văd cum crăpi de ciudă intrebandu`te ” mă, da` Ale chiar nu încetează dracu` odată ? ” şi, ca să vezi, a dracului fiinţă, simpatica de Ale chiar NU încetează
Cel mai mare obstacol ?
Bariera creată de mintea omului. Dacă un anume individ nu vrea să te lase să pătrunzi în lumea sa, atunci rămai un intrus pe viaţă în acel teritoriu privat. N’ai ce face. Trebuie să te obişnuiesti cu ideea că nu vei păşi VECI PURURI amiiiin dincolo de graniţele trasate de X .
Cea mai mare greşeală ?
Să te renegi pe tine însuţi. Atâta timp cat tu nu te accepţi aşa cum eşti, ce aşteptări mai poţi avea de la ceilalţi ?!
Cauza răutăţilor ?
Mintea mea draconică acompaniată de o imaginaţie bolnavă [ + o gură spurcată şi maaaare]
Cea mai mare înfrângere ?
Acele clipe nefaste în care te împiedici de un ” Ceva ” în viaţă şi nu reuşeşti în niciun chip să treci peste
Prima necesitate ?
Acea forţă interioară ce ne ajută să ne împacăm cu al nostru trecut, să ne bucuram la maximum de prezent şi să aspirăm la un viitor mai bun . ( fiţi optimişti că nu vă costă nimic … poate doar câteva zâmbete laaaargi în plus dar , în rest, nimic mai mult )
Cel mai mare mister ?
Dacă voi avea un fiu pe nume Alex sau nu
[ de taică`so nici n`are rost să întreb, căci nici eu nu`l cunosc ÎNCĂ..sau poate da...who the fuck knows..it doesn`t matter anyway]
De fapt, cel mai mare mister e legat de următoarea întrebare existenţială ce mă frământă : WHO AM I ?
Cel mai mare defect ?
Al meu este minciuna şi prefăcătoria ( te joc pe degete, fraiereee, şi tu nici nu`ţi dai seama de asta)
Persoana cea mai periculoasă ?
Eu în timpul noptii ( don’t bother to ask why
)
Cel mai urât sentiment ?
Cel ce’ţi lasă amara impresie că traieşlti într’o colectivitate în care, deşi ai avea muuulte de spus, nu te ascultă nimeni sau, cel puţin, ei nu dau semne că ar recepta informaţia transmisă de tine.
( pe mine simt că mă iau toti dracii când mă străduiesc din răsputeri să’i explic cuiva ceva şi acel cineva stă şi se holbează la mine mai ceva ca bou’ la poarta nouă )
Cel mai frumos cadou ?
Lănţişorul primit de ziua mea . E singurul lucru de preţ ce mi-a mai rămas de la tata . . .
Cel mai bun remediu ?
Muzica şi urlatul ( la mine mai merge şi cititul , but only if I am in the right mood at that time )
Protecţia efectivă?
” Depinde la ce te referi. Prezervativul
) .In alt sens prietenii ” zicea Rozza ( căreia îi şi mulţumesc de leapsă pe această ocazie ) şi cu care sunt şi eu de acord
Cele mai necesare persoane ?
Carmelita_sexoasa_cu_4_săbii ( aşa îi zic prietenii mei mamei…prietenii ştiu de ce
) luv ya , hoherilor
) , o Ciupă mică şi bleagă , la care s’ar mai adăuga vreo 4-5 persoane ( pentru suspans, păstrăm anonimatul )
Sentimentul cel mai frumos ?
. . . e prea frumos să vi’l zic şi voua. sunt o egoistă. da, ştiu! mi s’a mai zis , nimic nou sub soare
însă , aşa egoistă cum sunt eu, mă gândesc totuşi la voi şi vă las sa descoperiţi singuri sentimentul de care tot aberez eu aici
I only hope that you all gonna find it out
Suflet Tomnatic
octombrie 25, 2008 at 11:09 am | In Poveste | 5 CommentsTags: alb-negru, cosmar, culoare, frig, gheata, Mos Ene, noapte, ochi, pat, soare, suflet, toamna
Ora 00:00 . . .ummm . . . când a trecut şi asta ? nu voi ştii niciodată . . . Noapte . . . Frig . . .
Crepusculul e tot mai aproape. Eu una nu mai am stare. Nu reuşesc să-mi găsesc locul în aşternut . De câteva ore tot explorez vastul ţinut al propriului meu pat. Ceva atât de familal, momentan mi se pare atât de străin . În pofida faptului că în acest spaţiu mă refugiez eu în fiecare noapte să-mi resuscitez forţele, acum sunt o intrusă în acest mediu ostil deocamdată.
Afară, dincolo de aceşti patru pereţi reci, e frig. Bate vântul. Până dimineaţă pietrele vor crăpa, dovada sfărâmată a brizei de munte ce bate dinspre Arieş.
Simt cum sloiuri de gheaţă trec de bariera geamurilor şi dau buzna în sufletul meu . . . În câteva minute acesta se va transforma într-o bocnă de cleştar ce nu va putea fi dezgheţată decât abia în zori, atunci când razele soarelui tomnatic va încălzi cât de cât atmosfera din încăpere.
Gheaţa se aşterne peste chipul meu. Ochii melancolici îmi sunt abia pe jumătate deschişi. Moş Ene îşi anunţă şi el prezenţa care, în clipa de faţă, pare atât , dar atâââââât de îndepărtată.
Pleoapele îmi sunt extenuate însă, din inerţie, ele rămân încă ridicate. Sunt conştientă de trecerea graţioasă a timpului , a scurgerii acelor clipe pe care eu, în mod normal, ar trebui să le petrec pe tărâmuri îndepărtate, cu muuult mai călduroase.
Sufletul ar trebui să-mi fie invadat de lumină, căldură şi culoare, însă el levitează acum. . . taciturn, în nuanţe de alb-negru . . . sufletul speră să alunge coşmarul ce se anunţă a se abate în următoarele ore, zile, săptămâni . . .
NU citi !*
octombrie 23, 2008 at 8:53 am | In Personal | 14 CommentsTags: Aberatii, avatar, Avort, banc, Batrani, blugi, cos, Draci, eseu, fuck, fute, injuratura, iubire, lama, Messenger, morti, Nervi, ochi, Pepsi Twist, pijama, Prosti, psihologie, Scoala, tupeu, viol
Am un chef nebun de scris. Mi`e dor de orele de română din clasa a 9 a, acele 60 de minute în care, ziceam noi, ne jucam cu ale noastre puerile cuvinte ca, într`un final – de obicei atunci când se suna şi trebuia să ieşim în pauză- munca noastră să se valorifice într`un “eseu liber”.
Ador construcţia asta ” eseu liber “…ce frumos sună…mulţi dintre VOI ( cei pe care i`a pus Mamonu` să mă citească) nu mai ţineţi minte cum era pe`a 9 a şi cu ce se mancă brontozauru` ăla de “eseu liber”. Cum eu stau foarte bine cu memoria, mai ales cu cea vizuală, şi datorită faptului că`n ultimul timp, involuntar, am făcut cam multe fapte bune, vă voi aminti eu.
Înainte de a`mi viola tastatura ( reclamă`mă , fraiereee, că tot nu mă saltă gaborii) , vreau să te rog pe TINE să reciteşti titlul articolului. Îl vezi ? Da??? Ok, foarte bine. De aici încolo citeşti pe propria`ţi răspundere.
Să nu vii ulterior la mine să`mi behai că ţi`am stricat ziua sau că te`am plictisit de moarte ( apropo, nu uitaţi ce ne`a zis nenea` Nistea ” Numai proştii se plictisesc” ). Am chef de scris – asta am mai zis`o o data, dar nu contează, scriu CUM şi CE vreau, aşa că ciocu` mic şi joc de glezne- dar n`am un subiect anume pe care să`l abordez şi să`l transform într`o “lungitură”, aşa cum numeste un adult articolele mele kilometrice. ( nene, eu pot abera până`n Ceruri şi`napoi! tu..ummm..nu prea
)
- nu`mi stă în caracter să injur din orice. cel mai mult înjur în momentele în care am crize până la Mnezo` şi`napoi. în ultimul timp, nu ştiu cum se face că zic de enşpe mii de ori ” ce te fute pe tine grija? ” chiar aşa, ce morţişorii tăi îţi pasă ţie de viaţa mea ? de ce mama dracu` tre` să vii tu şi să mă iei pe mine la întrebări legate de persoana mea, proprie şi personală ( uhhh, ce joc de cuvinte] ? eu chiar nu înteleg de unde atata tupeu jegos pe unii dintre voi . după ce vă zic verde`n faţă că nu dau 2 bani pe a voastră părere, că mi se rupe ( nu apa , măăăă !) de existenţa voastră şi că nu vă vreau în a mea, voi tot mă zgâriaţi pe creier şi`mi produceţi nervi cu întrebările voastre tâmpite. nu mă mir că`s de aşa natură [ mă refer la întrebările voastre existenţiale ], de la nişte embrioni avortaţi cu IQ subunitar la ce draci mă pot aştepta? ummm..ar cam fi un lucru: SĂ MĂ LĂSAŢI DRACU` ÎN PACE !. Când îţi zic ” taci dracuuuuuuuuu” înseamnă că tre` să te retragi fain – frumos de lângă mine, să mă laşi în lumea mea şi să nu încerci să mă schimbi. mie`mi place aşa cum sunt . sunt împăcată cu mine însămi şi asta`i tot ce contează. de la tine n`am decât o singură pretenţie şi aia ţi`am enunţat`o
mai sus. - Îl vedeţi? Sper că da. Nu mai am chef de întrebarile voastre gen ” Ale, da` tu de ce nu pui poză cu Ionuţ ? ” ( voi behăiaţi după avatarul de pe Mess. v`am satisfacut poftele şi acolo. ca să vedeţi cât de buna`s eu, vi`l arăt şi aici. na! )
- când eram mai minora puţin decât în momentul de faţă, aveam noi o vorba la bloc taaare faina ” băgatu-n seama e pe bani “. poate nu v`o amintiti, sau poate ca n`aţi folosit`o niciodata. cine ştie ? chiar nu`mi pasă de cunoştiinţele voastre. ideea e următoarea => 3/4 din ţărişoara asta numita Romania ar ajunge la sapa de lemn [ nu mai avem multe pana acolo, so chill] daca s`ar plăti toată vrăjeala asta ieftină. spre exemplu, eu ar trebui să fiu deja milionară`n euroi la câţi proşti se gândesc că , vezi Doamne, pe Ale ( aka subsemnata) o pasionează incultura lor, aşa că ” scumpii de ei” ţin morţiş să “se bage`n zama cu japca” ( o altă vorbă de cândva – I hate this fuckin` word and I do not know why the hell i`m using it right now ). oare eu cum mă bag în seamă? pe bune acum. nu`mi dau seama când fac lucru ăsta, dar sunt ferm convinsă că, fără să vreau, o fac şi eu. ce cred ceilalţi despre mine în acele clipe? ummm…ar fi interesant să le pot citi gândurile. sper însă să nu aibe nişte reacţii interioare la fel de draconice ca ale mele, că atunci ar fi jaaale rău de tot.
- ştiaţi bancul cu lama ? dar cu guma ? sinceră să fiu, mi`aş dori să le aflaţi, daaaar să le şi aplicaţi
nu de alta, dar ţin foarte mult la psihicul meu şi saracuţu` de el îmi trage semnalmente gr ave de ceva vreme încoace
- de mai bine de vreun an n`am mai mâncat snacks`uri. habar n`am ce m`a apucat însă de 2 seri.
NUsunt gravidă, NU am pofte, daaar am găsit recent un sortiment de shacks`uri cu alune, d`alea cum mancam noi cândva [ bleagooooo, deja`i a 2 a oară când îl foloseşti] vezi poza => cu ocazia asta mă laud şi cu noul meu pahar de la Pepsi şi îi reamintesc lui Bogdanel că`mi este dator cu un întreg BAX de Pepsi Twist. ( poate, poate se prinde ruşinea de tine şi nu mă mai inviţi la tine`n cameră dupa “datorie”, ci vii tu fain-frumoc că, din câte reţin eu, tu esti ăla băgat în datorii
] - îmbătrânesc. asta`i crudul adevăr. chiar dacă nu`mi convine, anii trec şi peste mine ( zici ca eu sunt o baborniţă d`aia scârnavă de 115 ani] şi`şi lasă amprenta. în ultimul timp sunt foarte aiurită. nu ştiu ce`i cu mine. şi nu`mi veniţi cu ” eşti îndrăgostită” că vă calc în gură . să vă povestesc o faza tare. eram cu Simona , o colegă, într`un supermarket. ne luăm noi ce aveam nevoie de acolo, cumpărăturile punându`le într`un coş portabil [ habar n`am cum dracu` să`i zic ăluia de`l iei în mână, că nu`i cărucior pe care să`l împingi... în fine..sunt muult prea obosită acum şi nu mai am dispoziţia necesară să stau şi să mă gândesc la ce aberez eu aici, aşa că ,în cazul în care se strecoară o gramadă de greşeli, faceţi bine şi ignoraţi`le
]. merg la casa de marcat cu coşu` ăla, îi plătesc tipei de la caserie şi ies din supermarket. n`am nicio grijă, nu mă uit nici în stânga, nici în dreapta, dar remarc că Simona se uita cam ciudat la mine. ea mă lasă în pace, stă să vadă ce draci am eu de gând să fac. şiii, cum eu nu aveam niciun gând [ nici chiar acela că întârziasem la ora de franceză şi trebuia să stau să scriu toată ora în picioare, lângă coşu` de gunoi ], nu observ că am ieşit cu tot cu coş. foarte serioasă, a mea colegă`mi zice “ Ale, da` tu unde te duci cu coşu` ala ?” , la care , aiurita de Ale, ” ummm? …ce coş? aaaaa…” [ aici imaginaţi`vă o mecla d`aia tâmpă şi INTIMIfâstâcită - dirigu` Stoca şi ale lui cuvinte ruleaza
] o altă tâmpenie a fost făcută de mine atunci când trebuia să`mi pun şosetele în coşul de rufe murdare. Foarte hotărâtă, eu mă îndrept spre cosul de gunoi [ dracu`n ele, că muulte coşuri mai exista] , ridic capacul şi…atunci m`am trezit
şi mi`am dat seama ce măgărie eram pe punctul de a face. - 2 săptămâni
- ai mei “iubiţi” colegi dau în momentul ăsta o lucrare la matematică. Pui de Einstein ce sunt eu..ptiuu pe mine…se pare că eu`s prea deşteaptă pentru a face acelaşi lucru ca ei, aşa că eu stau şi aberez aici, pe blog. Deja încep să`mi pierd răbdarea şi cu scrisu` ăsta…dar vreau să vad cât mai am chef să scriu şi, mai ales, CE anume.
- Imediat trebuie să pornesc şi eu către scoala..damnnnnn…hate it, dar n`am ce face că mama mă obligă să o frecventez. E trecut de 8 a.m şi eu încă`s în pijama. Deschid dulapul şi mă tot uit, dar parcă tot mai bine mă simt eu în pijamaua mea . tocmai mi`am amintit de`o nebunie de`a mea. Mi`ar plăcea al dracu` de mult ca, într`o zi oarecare, să mă duc la biserică îmbrăcată`n pijama şi să le analizez mecla babelor ălora ce miros a naftalină. Cred că aş crăpa de râs uitându`mă la ele cum s`ar întoarce şi şi`ar beli ochii la mine. Mdeah…ce fain, numai că a doua zi toată Turda ar rasuna „ ai auzit? Fata lu` Carmen îi cu dracu`n ea. N`are pic de ruşine f ata asta, o venit la biserică în pijama. Ferească`ne Domnu` de asemenea destrăbalate ”.
- Că tot veni vorba de dracu`…săptămâna trecută am auzit şi eu o bârfă despre mine . faza mortală e ca spurcăciunea aia de vorbă datează din 1800 toamna, iar eu am aflat`o de curând Eu tot timpul aşa păţesc. Cum pe mine mă doare`n 14 [ nici acolo] de ce behaie scumpii mei colegi, sunt cam în urmă cu ştirile. Well, după un an de zile, am aflat şi eu că o anume colega X a fost sfatuită de către o altă colegă Y [ vezi Doamne, ea fiind te miri ce personalitate din moment ce i`a trăznit prin cap să mă judece ea pe mine..oricum, cât de curând, vei vedea tu ce fain „dansează” palmele mele pe mecla ta ] să nu mai petreacă prea mult timp cu mine pentru că ar ajunge şi ea un drac , aşa ca mine. Mnoh, doamnă dragăăă, să ştii că mie`mi stă foarte bine aşa drac cum sunt. EU pot. Tu ….? se pare că poţi foarte puţine lucruri, din moment ce nici nu ai avut curajul în toţi aceţti 3 ani de când suntem colege să vii să`mi spui măcar un lucru concret în faţă.
- Unde`s blugii mei? Draaaci…nu ăia, nu nu, ci ĂIA !
- Ar cam trebui să mă despart de scumpa mea pijama, să`mi iau ghiozdanu` şi să mă prefac că mă duc la şcoală. Daaaaaaar e aşa de bine acasă, fără colegi, fără behait şi fără putoarea aia ordinară ce e în sala de clasă din cauză că diugilor [= om care stă toată ziua bună ziua şi nu lucrează nimic] le e ori lene să aerisească, ori prea frig sau, cel mai probabil, s`au obisnuit deja cu mirosul ăla împuţit şi au ajuns să nu`l mai distingă. Ueaaac [ aici vine faza în care eu îmi bag degetul pe gât de atâta scârbă]
- ştiu că trebuie să fac ceva, însă am uitat ce anume. Mi`e foarte somn. De 2 săptamani dorm ca dracu, în reprize. Noaptea mă sufoc din cauza căldurii şi mi`e sete => mă trezesc de cel putin 3-4 ori pe noapte şi înjur pentru că nu`mi gasesc sticla cu apa. Aaa, să nu uit. Altă ciudăţenie la mine: lately, am consumat muuultă apă plată. Miră`te , măăăă! Eu, Ale, să beau apă plată. E un fel de „ daaaamn ! e clar, nu mai ai scăpare . amiiiin!”
- ăsta-i cel mai lung articol al meu
- tot articolul de faţă e şi cel mai plictisitor
- oare a avut cineva răbdare să citească până aici ? eu, dacă aş fi în locul vostru, pe bune vă zic că nu aş avea nervii necesari pentru a citi 3 pagini întregi de aberaţii
- vreau un cappuccino. Mai bine zis, am nevoie de unul pentru a mă trezi.
- Priveste’ma in ochi…
si spune’mi ce vezi,
de fapt ce poti sa vezi printre ochi verzi
ma vezi pe mine pasind spre alta lume
vezi un copil … vezi copilul din mine
* dacă ai citit până aici , înseamnă că psihologia inversă de 2 lei încă funcţinează
fraiereee
)
mă nene, crede-mă, dacă TU ai citit integral până aici, chiar suferi..eşti nebun…fă-ţi o programare la Spitalu’ 9 :p
Familia Modernă a Secolului 21
octombrie 20, 2008 at 9:35 pm | In Uncategorized | 13 CommentsTags: aerobic, cocalar, dialog, dracu, fa, Familie, fite, gura, iubire, limbaj, Manele, mata, puradel, sot, strada, Telefon, tigani
( puradelu’ ) – Tati…Tati… !!
. . .
( puradelu’ ) – Taaaaaati !!
… … …
( puradelu’ ) – Taaaaaaaaaati !
… pauză publicitară în care manelele urlă-n cărămida portabilă…sowwy..am vrut să zic telefonul de ultima fiţă…
( puradelu’ ) – TTTTTAAAAAAAAAAATTTTTTTTTTTIIIIII !
^^ semne de nervozitate infantilă
( cocalaru’ şef ) – Da, copilu’ meu …
( puradelu’ ) – Măăăăăă, tatăăăăăăăăăă, MĂĂĂ !!
( acelaşi cocalar …aka_părintele puradelului _ ) – Da’ mai strig-o şi pe MĂTA !!
la care .. ” măta “, foarte ofticată, vezi Doamne, de limbajul inadecvat al consortului .
. .
( ” Măta” ) – Măăăăă…nu-i frumos .
( soţiorul grijuliu ) – Taci, făăă ( la rostirea acestui apelativ atât de romantic s-a resimţit
dezgustul în glas ) , dracu’ din gură !!
crâmpei dintr-un dialog suprins de mine pe stradă azi, pe la vreo 7 p.m, în drum spre aerobic .
cuvintele boldate reprezintă tonul ridicat al personajelor REALE cu care nu-mi doresc să mai intru în contact vreodată
vorba aia ” ce-i prea mult, strică”
mai vreţi să vă mai zic ce captivantă a fost în continuare discuţia familiei demne de urmat ?! neeeh, eu cred că nu
An old man made me smile
octombrie 18, 2008 at 11:14 am | In Personal | 16 CommentsTags: adresa, Batrani, colectionar, cosmote, Draci, facturi, fluturasi, invitatie, Nervi, Oprisani, posta, Prosti, Telefon, Turda, vederi, wtf
Poşta Română din Oprişani (cartier din Turda ) adăposteşte tot mai mulţi şi mai mulţi proşti…de la funcţionarele nesatisfăcute ( indiferent pe ce plan ; vă las pe voi să alegeţi ), până la clienţii morocănoşi şi plini de ifose.
Ieri am fost DIN NOU la poştă, asta după ce, în urma cu o zi, fusesem cu Ionuţ să-şi plătească abonamentul de Cosmote. Intru în sediul poştei…linişte totala. Nu înţelegeam de ce dracu’, acolo fiind tot timpul un continuu vacarm. Surdina a fost întreruptă foarte repede de o zgripsoroaică ( am vrut să zic ..de către tanti aia drăguţă şi amabilă de la ghişeu…bullshit..sowwy for my bad words) care a început să behăie la o babuţă , bătrânica fiind vai şi amar de ea . ( avea proteză, început de Parkinson ,plus că stătea şi foaaaarte prost cu auzul….la 70 şiii de ani la ce mama dracu’ te mai poţi aştepta..) Băbuţa nu a înţeles ceva în legătură cu venirea pensiei , iar draguţa de funcţionare publică a avut amabilitatea de a-i urla în timpane „ TU nu înţelegiiiii ? Îi pauzăăăă, femeie dragă ! Hai dupa o juma’ de ora că amu’ nu te pot servi !!!” Vezi Doamne, nu o putea servi pentru simplul fapt că ea era în pauza de masă , adică în acel interval de timp în care se plânge colegelor de cât de neciopliţi sunt oamenii ce vin să-şi plătească facturile, de faptul că soţul ei nu o mai satisface, îşi plânge singură de milă când vede cât de proasta e , ea neştiind tasta un nume corect ( nu ştiu voi cum reacţionaţi, daaaaaaaar eu când văd că femeia aia sta şi se câcăie, se mâcâie pâna să tasteze 5 litere blestemate _din atâtea e format numele de familie al lui Ionuţ_ mă iau toate căldurile şi mă stăpânesc cu greu să nu o dumnezăiesc…mie mi se pare de-a dreptul strigător la cer ca TU , un funcţionar public, să stai şi să te uiţi ca bou’ la poarta noua atunci cand trebuie să faci o aşa operaţiune simpla ca tastatul…wtf ? unde’i pregatirea profesionala, unde-s abilităţile practice ? la mama dracu’, acolo-s toate…în Romania toate astea există doar pe hârtie, iar la ghişee ne lovim doar de o aroganţă stupidă, prostie cu nemiluita şi multăăăă, multăăăă incompetenţă… ufffff…ce parantezăăă…uauuu…dacă nu tastam toate astea, iar aveam impresia că ma voi căţăra pe pereţi de nervi..declar păranteza închisă, în mintea mea existând tot timpul câte o portiţă de scăpare )
Ca să închei şi cu incidentul cu băbuţa, vă voi spune că am ieşit împreună cu Ionuţ din poştă, nu înainte de a-mi face auzite urmatoarele cuvinte „ aici toţi-s CRIZAŢI !!”. La tonalitatea mea, siiigur m-am făcut auzită de către amabila funcţionară. ( Doamne dă să ajungă şi ea zilele batrânicii la care ea a urlat în acea zi. Doar atât îi doresc. Aaaa, da! Şi o memorie cât de cât bunicică, să-şi mai amintească cum a tratat-o pe băbuţă în momentul în care va păţi şi ea la fel. Amiiiin !!)
Cu toate astea, ieri am petrecut nişte clipe frumoase alături de un bătrânel. Ironia sorţii a făcut ca eu să-l cunosc pe acest domn la POŞTĂ. Ştiu că pare greu de crezut, dar chiar aşa s-a şi întâmplat.
Ploua şi pe mine deja începeau să mă scuture frigurile => mă simţeam ca dracu’. Cum eu nu stau prea bine cu răbdarea, am început să fac deja feţe-feţe atunci cînd am vazut că la ghişeu era formată o coadă. M-am conformat şi m-am aşezat pe un scaun ca să-l aştept pe Ionuţ să plătească abonamentul la telefon.
În mijlocul sediului Poştei se află o masă maaare. Ea a fost amplasată acolo pentru ca distinşii clienţi să-şi poată completa mai uşor formularele ( sau ce mama dracu’ mai au ei acolo de scris, că doar n-a sta săracu’ om să scrie stând în picioare..măcar un scaun şi o masă să primească, dacă de amabilitate nici nu poate fi vorba…iar mă precipit..gata…mă opresc aici din suduit angajaţii ). Cum dezordinea e la loc de cinste atât în vieşile noastre, cât şi’n cele mai simple lucruri din viaţa cotidiană, pe masa mare din Poştă erau împrăştiaţi tot felul de fluturaşi. Tot aşteptând, am început iar să observ oamenii. Fac asta ori de câte ori trebuie să tac sau să aştept pe cineva. Uitându-mă aşa pierdută-n zare, observ un bătrânel în faţa mea care strângea acele pliante şi le punea pe anumite categorii. Am fost captivată de expresia feţei lui. Nenea era foarte interesat de ceea ce făcea el acolo. Eu nu înţelegeam DE CE le ordonează. N-am avut eu prea mare răbdare să-mi bat capul cu întrebări existenţiale şi, căt ai zice ALE, strângeam şi eu fluturaşii împreună cu acel domn. El a fost foarte bucuros când a văzut că m-am alăturat lui şi astfel între noi s-a născut un mic dialog.
„Trebuia să mă fac ahirvator! Eu nu suport dezordinea. Şi acasă am o colecţie de peste 3000 de vederi şi toate le-am ordonat dupa diverse criterii. Dacă luaţi fără ca eu să vad o vedere de-a mea la întâmplare, după 10 secunde eu vă voi putea zice din ce an, de unde aţi luat-o, de la cine o am şi căteva amntiri legate de ea.”… asta mi-a zis pentru început bătrânelul ce este un împatimit colecţionar de vederi de peste 50 de ani.
Din cauza protezei şi a aparatului său auditiv, ne-am văzut nevoiţi toti trei ( nenea, eu şi Ionuţ ) să ridicăm niţel vocea, lucru ce a scos-o din sărite pe o tâmpită doamnă, aceasta dând dovadă de muuult bun simţ atunci cănd ne-a zis „ Aşa tare vorbiţi de nu ne mai puteam înţelege aici. Nici să-şi plătească omu’ liniştit facturile nu mai poate !”
Asta mi-a pus capac. De obicei, încerc să mă controlez, să nu arăt cât pot fi de spurcată. Până să apuc să-i dau eu replica idioarei doamnei, Ionuţ a intervenit şi i-a explicat foarte politicos că nu facem nimic rau, ba din contră, noi doar făceam ordine pe acea masă, lucru ce ar fi fost un beneficiu şi pentru ea, deoarece masa fiind eliberată, ar fi putut scrie mult mai bine.
Deja iar am draci. Nu mai am starea necesara pentru a vă relata ce frumos s-a purtat acel batrânel cu el. Tipul omului din cale afară de sociabil, amabil şi prietenos cu tinerii, nenea ne-a dat adresa lui, invitându-ne cu această ocazie si-i facem o vizită. Tot el ne-a promis că , dacă într-o bună zi ne vom hotărî şi noi să ne începem o colecţie, el ne va ajuta să o punem pe picioare.
Ţineţi minte că acest bătrânel era un străin, la fel cum şi noi eram pentru el 2 copii pe care nu-i văzuse în viaţa lui. Cu toate astea, ne-a zis strada, blocul şi apartamentul în care locuieşte.
Oare ne vom mai întânlni cu el ? Sau, cel puţin, cu oameni care să-i semene ?
Mă îndoiesc amarnic. Nu vreau să fiu pesimistă şi să-mi spulber singură speranţele, dar şansele de a mai cunoaşte aşa oameni sunt foarte mici, ca să nu zic nule …
Aici tre` să râzi !
octombrie 15, 2008 at 5:40 pm | In Uncategorized | 13 CommentsTags: banc, curva, elev, email, Funny, Infidelitate, logica, nota, prof, ras, sotie
Un student ia nota 4 la examenul Logica si ii propuneprofesorului:- Daca va pun o intrebare logica si nu-mi raspundeti imi mariti nota?- Profesorul: Da.- Ce este ilogic dar legal, logic dar ilegal si totodata ilogic si ilegal?Se gandeste profesorul…. nu stiu, si ii mareste nota.Studentul raspunde: – Ca dvs aveti 60 de ani si sunteti casatorit cu una de 24 – este ilogic dar legal;ca sotia dvs are un amant de varsta ei – este logic dar ilegal;ca dvs ii mariti nota amantului sotiei – este si ilogic si ilegal.
Just fuckin` happy
octombrie 11, 2008 at 11:11 am | In Copilul din mine, Personal | 22 CommentsTags: Adulti, afara, amintire, casa, Cer, copil, iubire, poza, ras, soare, viata, zambet
Mulţi care-mi citesc blogul nu ştiu cum arăt eu.
Well,asta-s eu.
Aşa copilă cum mă vezi, pot să-ţi spun că tu nu te-ai mai distrat aşa bine ca mine de foooorte mult timp.
Când a fost ultima dată când ai contemplat cerul ?
Când ai râs în hohote, fără să-ţi pese că cei de lângă tine se holbează ca proştii chinuindu-şi mintea cu întrebări de genul ” Asta ce-o fi paţit ? Nu-şi dă seama că-i întru-un loc public ? Chiar nu vede că mi-aş dori să înceteze din râsul ei draconic ? “
Hai, încearcă să-ţi aduci aminte.
Ştiu că-ţi este greu pentru că tu ai uitat cum e să fii copil.
Nu-i nicio problemă. Voi încerca eu să-ţi reamintesc . Mie nu mi-e greu deloc pentru că eu n-am încetat niciodată să fiu un copil zâmbăreţ.
Nu e nevoie să dramatizezi , să-mi vii cu texte tâmpite ca şi ” da, măăă, ce fain era odată “
Tot ce-ţi trebuie ţie e să te uiţi la poza de mai sus. Să o analizezi.
Daaaar, cel mai important, să-mi observi mie zâmbetul. Îl vezi ? Priveşte cât de natural e. Tu ai aşa ceva ?
Aş vrea să ţi-l împrumut eu pe-al meu, însă nu-mi pot permite să-l pierd. Sunt urâtă în acele momente în care nu-mi etalez zâmbetul. Nu-mi fac eu probleme pentru asta. Stiu că mă iubiţi şi-n acele puţine momente în care am o faţă sobra.
TU trebuie să iei măsuri URGENT.
Ce mai aştepţi ?
Hai, măăăă, demonstrează-ţi că încă poţi. Că n-ai uitat cum se face. Bucură-te de viaţă. Ieşi din casă acum, cât încă mai este puţin soare.
Ce dracu’ ai de citeşti ca şi cum nu ştii despre ce e vorba ?
show me what you’ve got.
I dare you.
Azi vreau ca TU să-ţi acorzi luxul de a zâmbi.
Nu-ţi va ieşi la fel de bine ca mine – cea ce e logic, eu având o gropiţă sexy – , dar nu fii supărat/ă.
Aruncă-ţi pc-ul / lap top-ul şi mişcă-te afarăăăăăăăăăăă.
Ummmm…I think I see a biiiiiig smile
am I right ?
.
.
.
Titlul articolului spune multe .
Roboţei grăbiţi
octombrie 9, 2008 at 2:11 pm | In Copilul din mine, Personal | 13 CommentsTags: banca, Batrani, Bebe, factura, Joc, limba, masini, muzeu, Oameni, ochi, pacat, roboti, strada, Timp, Turda, zambet
Chiar, măăă, TU ce faci ?
Timp de 10-15 minute cât am stat şi l’am aşteptat pe Ionuţ ( vezi blogroll) să’şi plătească factura la Banca Transilvania , m’am uitat la oamenii de pe stradă.
NU m’am holbat la ei deoarece ştiu că nu’i frumos şi nici mie nu’mi place lucru ăsta. ( NU’s un exponat de la muzeu, aşa că nu’ţi benocla ochii minute’n şir la mecla mea ).
Mi’a plăcut să’i pun sub microscop, pe EI, toţi ăia ce au trecut pe la Materna în jurul orei 1 p.m
Îmi face plăcere să cred că eu ” prind rădăcini “, iar ceilalţi trec pe lângă mine în neştire.
Eu îi văd, ei pe mine NU.
De ce ?
Chiar nu ştii ? Eh, na. Acum faci şi pe prostu’. Hai, măăă, răspunde’mi la întrebare. De ce ei nu mă vedeau pe mine ?
Retorica asta . . .
Am avut contact vizual cu mulţi, dar ei au trecut ca raţa prin apă pe lângă mine. NU’şi dădeau seama că eu ii disecam pe viu, acolo, în stradă.
Şcolari, muncitori, pensionari, cadre didactice, paznicul băncii, vânzătoarea de ziare, cea de legume, florăreasa infectă de la colţ, colegii mei ce ” mâncau pământul ” spre casă…TOŢI erau foarte grăbiţi. Treceau unu’ pe lângă altu’ fără să’ţi dea seama că’s nişte simplii roboţei ai societăţii zilelor noastre.
Unde mama dracu’ se grăbeau ăştia ?
Pierdeau chiar aşa mult timp dacă mă priveau drept în ochi preţ de 2-3 secunde ?
De ce nu’şi puteau susţine privirea dreaptă ?? De ce se putea vedea atâta angoasă în ochii lor ?
De ceee ?
Eh, acum şi eu…Ale, bleagoooo, la ce te aştepţi de la nişte maşinării ?
Uneori am impresia că le pretind cam muuulte celor din jurul meu. Azi nu a fost deloc aşa. Nu am cerut nimic, doar câteva fracţiuni de secunda. Nimic mai mult. NU’s dureroase, ba din contră. În acel mic interval de timp ne puteam da seama de numeroasele gânduri ale celui de lângă noi.
De ce nu’mi pricep mie mulţi mentalitatea ? Ummmm…. poate datorită faptului că nu se ştiu juca cu ochii minţii, sau poate pentru că nu ştiu să observe cum trece viaţa pe lângă ei.
Păcat de ei. Pe bune. Maaare păcat. Toţi grăbiţii aştia se vor trezi peste câţiva ani buuuni şi’şi vor da seama că nu au nimic. Chiar nimic, rien, nothing, nada, zero barat.
Atunci va veni vremea lor să se întrebe ” De ce oare ?? “. Va fi prea târziu însă.
Timpul nu’i o clepsidră portabilă pe care să o putem întoarce după bunul nostru plac.
Singurii ce nu se grăbeau au fost acele mogândeţe adorabile şi infantile. Poate de aia ne priveam îndeluuuuung. Mdeah, înclin să cred că asta’i motivul. Vorbim aceeaşi limba; eu şi ei, BEBELUŞII.
Vă mulţumesc bebeilor pentru privirile pătrunzătoare şi zâmbetele largi pe care mi le’aţi oferit.
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.






