Alex`andra se joacă de`a viaţa

De obicei, tin minte toate porcariile carora nimeni nu le  da atentie. Spre exemplu, eu stiu ca in prima zi de scoala din clasa 1 a am stat in a doua banca din randul  de langa perete cu Feri, iar in fata mea era Andreea cu George. [ tineti cont ca au trecut deja mai bine de 10 ani de atunci]. Sau, mai tin minte cum am facut cunostiinta cu un coleg X [ nu conteaza cine, fiind eram tot in clasa 1 a]; eram in pauza, in curtea mare, iar el a venit si`a intins mana zicand ” eu sunt X” si dupa a urmat din partea mea banalul ” pe mine ma cheama Alexandra” …ala bala . . .

Toti prietenii mei ma considera putin ciudata cand le zic ” Mai stii cand …. ” si ei se uita la mine cu o fata foarte expresiva gen ” wtf ? cum mama dracu` ti`a traznit asta acu`n cap?”. Mda, asa e. Toate nimicurile le tin minte. De ce? Nici eu nu stiu. Poate pentru ca am o memorie vizuala foarte dezvoltata. Pe de alta parte, poate pentru ca imi place sa studiez oamenii.  Cert e faptul ca eu imi amintesc absolut tot ce`ai uitat TU.

Kinda weird . . . yeah, i know

Ieri am fost la strand. Intoarsa acasa, eram rupta de oboseala. Dusul ” de dupa” m`a molesit complet. Nu`mi mai puteam tine ochii deschisi => nu eram o partenera de discutii prea stralucita in acel moment. Asa s`a dus si dracu` concertul cu Voltaj la care , sincera sa fiu, mi`a fost prea lene sa ma mai duc [maybe next time] . Si , ca un copil-copac ce sunt, in loc sa ma trantesc in pat, am stat si`am diugulit pe Messenger, pierzand vremea cu Ciupa [ vezi blogroll]. Cu cat suntem noi mai obositi si cu cat se lasa seara mai repede, cu atat incepem sa filozofam mai mult. Si, ieri, ce credeti ca mi`a traznit mie prin cap? Sa`l pun pe el sa`mi insire obsesiile mele[ ca tot trebuie sa rezolv o leapsa cu " Obsesii"] Si`mi zice Ionutz, si zice dar, nu ma prea ajuta mare lucru pentru ca ,tot ce mi`a zis el, eu stiam deja. Oricum, ii multumesc ca si`a pierdut timpul cu mine. Trecand peste faza cu obsesiile, ajungem la gura mea spurcata.

Ciupa: si te-ai apucat si ai zis de dracu si ca ti-e nu iti pasa si ca poate sa iti dea 2 ca tie tot nu iti pasa si sa mearga dreacului cu subiectul ala

Alex`andra Hoatza: asa am zis ?

Alex`andra Hoatza: i`am zis in fata ?

Ciupa: apai nu m-ai tii minte?

Ciupa: da i-ai zis

Ciupa: pfai ale tata

Alex`andra Hoatza: tulai mama

Alex`andra Hoatza: ce gunoi de om is

Ciupa: ma dezamagesti ca nu tii minte

Alex`andra Hoatza: si ea ce`o zis ma ionutz?

Alex`andra Hoatza: atunci cand am zis “mama dracu`” ?

Ciupa: nimic

Ciupa: o stat si o inghitit

Ciupa: o iesit mai repede

Alex`andra Hoatza: cum nimic maaaaaaaaa?

Ciupa: noh daca iti zic

Cu toate ca va ziceamca am o memorie vizuala excelenta si ca tin minte o gramada de lucruri NEimportante, conversatia de mai sus pe care mi`a relatat`o Ionutz chiar n`am tinut`o minte si imi vine sa`mi dau palmi de ciuda. Sunt o nesimtita fara pereche. Nu stiu cum mama dracu` mi`am permis sa zic asa ceva unei persoane care mereu s`a comportat bine cu mine, a avut rabdare sa`mi explice atunci cand eu, ca un copil-copac [ again and again] behaiam ” de ce? cum ? cand? cine?”.

Si, colac peste pupaza, persoana cu care am vorbit intr`un hal fara de hal, era profesoara de romana ce tinea mult, mult de tot la mine si ma aprecia. Pacat ca eu n`am stiut`o  pretui la momentul oprotun. Acum e prea tarziu si nu mai pot da timpul inapoi. Tot ce`mi ramane de facut e sa zic un sincer “ Imi pare rau !”

De ce mama dracu` nu stiu cand sa ma opresc? Pur si simplu, nu`mi dau seama cand e momentul, fractiunea aia de secunda, cand e de preferabil ca EU sa tac, sa`mi inghit cuvintele…Simple sunete ce pot „sa usture”…asta oricum depinde de situatie,de particularitatile fiecarui individ in parte; sper doar ca de data asta sa n`o fi dat in bara chiar asa „original”…chiar n`as vrea .

E culmea faptul ca, printr`un simplu cuvant, reusesc sa stric toata buna dispozitie a unei persoane. Fara sa`mi dau seama si FARA sa vreau, ”ii dau omului in cap”. Imi iese de minune asta, chiar daca e o actiune involuntara .

Am o dorinta de afirmare greu de controlat. Incep sa vorbesc si, pentru o perioada de timp, nu ma mai opresc.Aici, TU , interlocutorul meu ,esti obligat, fie ca vrei, fie ca nu, sa asculti ce am de zis. Dupa ce`mi spun „poezia”,o ascut si eu pe`a ta, chiar daca deja eu o anticipez din mimica ta. Pentru mine nu conteaza ca viziunea celor doua „poezii” sa coincida. Fiecare cu parerea lui, chiar daca orgoliul meu se simte, in unele cazuti, ranit pentru simplul fapt ca nu`mi dai MIE dreptate .

Deja vorbeste copilul RAZGAIAT din mine.Aha…accept asta. Mi s`a mai spus si, intr`o mica-mare masura aprob afirmatia,chiar daca nu o recunosc in fara LUI [urasc sa`i dau dreptate,chiar daca ,de cele mai multe ori,are...].Oricum,a se citi RAZGAIAT si NU „rasfatat” [nu vreau sa apara „later edit”-uri]

Trebuie sa incetez jocul acesta a cuvintelor,sa incerc cumva sa ma temperez,sa gasesc acel buton pe care scrie „PAUSE” [eu n`am incorporat „STOP ”] De incapatanata ce sunt,stiu „una si buna” si atat, „pe a mea” ! [parc`o si aud pe mama cum imi spune toate astea]

Pe parcurs,realizez si eu ca am gresit,constransa de imprejurari…In fine,”trecem peste” [vorba cuiva] sau,cel putin,incercam sa „ reparam ” [cat se mai poate] „stricaciunea” facuta…