Alex`andra se joacă de`a viaţa

In ultimul timp, in jurul meu am vazut multi oameni care nici macar in carti n`au dat (din greseala) peste sintagma “Cei 7 ani de acasa”. Vorbind cu peretii si cu mine insami, creierul imi este zguduit de urmatoarele :

“ Cum mama dracu` te poti considera OM, cand tu habar nu ai sa te porti printe putinii oameni din ziua de azi ? Ce au facut parintii tai cu timpul ce trebuia, ipotetic vorbind, sa ti`l acorde tie, un copil copac-ramura-creanga, prost ca, intr`o buna zi, cineva sa ti se adreseze apelativul OM?”

Chiar si noaptea imi turez “motorasul” cu astfel de intrebari retorice. Uneori, incerc sa nu fiu asa aspra cu TINE si iti iau apararea, gasind tot felul de scuze penale pentru a`ti motive, intr`un fel sau altul, modul tau NEmanierat de comportare.

Inainte de toate, trebuie sa`ti explici tie personal ce e ala “respect de sine” caci, dupa ce acest prim pas a fost facut, vine si problematica respectului fata de semeni.

Cel mai grav e atunci cand n`ai niciun fel de recunostiinta fata de cea care te`a adus pe lumea asta prost crescuta. Ca sa afirmi “Eu nu am mama. Aia e o cunostiinta mai veche. ” despre propria`ti mama, e ceva mai grav ca atunci cand savarsesti o crima. In cazul asta, ai comite o crima dubla. In primul rand, sufletul mamei tale ar crapa de durere iar, in al doilea rand, sufletul tau (asta presupunand ca ai avea vreunul) ar deveni gol, asemenea unui surd ecou …Ca parinte, sa ai un astfel de copil, e un blestem ce nu poate fi dezlegat decat cu o cura sanatoasa si luuuunga de [RE]educare.

O vorba din popor zicea ca “Parintele e cel mai mare mincinos”. O alta sprijina aceasta afirmatie, aducand noi completari “ Orice cioara`si lauda puii” . . . Ce ti`e si cu vorbele astea . . . Ai dracu` babaci. S`au priceput ”de cand lumea si pamantul“ la prevestit viitorul si , pana acum, tot ceea ce “din batrani se povesteste”, s`a adeverit cu exactitate . . .

Mai mare dusman ca propriul tau copil nu`ti trebuie