Alex`andra se joacă de`a viaţa

Ma doare. Ceva ascutit isi croieste drum prin mine. N`are pic de mila ;nu se gandeste ca ma raneste. Poate nu`si da seama de ce face, poate nu e constient de actiunile sale. [nu`i nimic pornografic in aceste randuri] La dracu` , iar ii gasesc scuze . . .

Imi vine sa urlu, sa ma dezlantui. Zbieretele mele ating cerul. Cineva acolo Sus ma aude, ma vede si ma compatimeste. Ce`am ajuns . . . sa`i fie cuiva mila de mine. Asta n`o pot intelege nici in ruptul capului ,dar nici nu ma strofoc prea tare caci nu mai am fortele necesare pentru asa ceva. Urletele mele de durere nu par a se opri prea curand. Cu toate astea, nu mai e mult si voi inceta deoarece puterile`mi sunt sleite. Nu mai am nicio vlaga.

Am castigat mai multe batalii pana acum, dar ma declar invinsa in fata EI, a indiferentei. E mult prea puternica pentru mine; nu`i pot face fata, oricat de mult m`as antrena. Arunc prosopul si ma retrag rusinata din ring.

In urma mrea, doar lacrimi si suspine. Cerul plange alaturi de mine. Lungi siroaie se preling . . . pic-pic-pic . . .cascada de suspine se`neaca`n proriile`i spume . . .

Doare. . .ranile se vor vindeca intr`o buna zi , dar cicatricea va fi vizibila mult timp dupa impact.

____________________________________________________________________________________

Se vrea a se considera acest post un accident stupid. Copilul din mine s`a imbatat cu melancolie si acum se afla la reabilitare. In curand veti primi vesti de la el. Pana una-alta , copilul nu`si beleste venele , nu fuge de acasa, nu devine autist si nici NU se va mai droga vreodata cu MELANCOLIE .