Alex`andra se joacă de`a viaţa

. . . un an de fericire.

în acelaşi mod a început şi vinerea trecută, Ziua cea Mare.

era 7:33 a.m atunci când Ciupa a intrat la mine în cameră. bineînţeles că eu nu aveam de unde să ştiu aceste chestii, eu dormind mai ceva ca valiza-n gară, pierdută printre visele mele iluzorii şi mormanul de perne.

mama, figură şi ea, mă scutură de picior şi, cică, ” alexandraaaa, trezeşte-te, ai întârziat la şcoală ! ” ( Doamne, ce scuză a găsit şi ea) , la care eu, leneşă când vine vorba de somn, m-am cuibărit şi mai bine şi mi-am tras plapuma pe cap, dorindu-mi încă 5 minute de somn ( cred că toţi copiii cer asta atunci când le e întrerupt dulcele somnic), dar m-am deşteptat ca prin minune atunci când i-am auzit glasul LUI urându-mi LA MULŢI ANI!

nici nu cred că se putea un alt mod mai plăcut decât acesta de a-ţi începe o frumoasă zi de octombrie. ( eu detest toamna, nu-mi place de nicio culoare dar, datorită relaţiei mele cu EL, am ajuns să cred că toamna e anotimpul propice sudării relaţiilor de iubire)

florile mele ( lăv dăm şi DA, sunt numai şi numai ale mele , na !) şi . . . cele ale mamei.

de ce a primit şi ea flori de la EL ?! well . . . ciudăţelu’ meu iubit aşa-şi manifestă mulţumirea pt mămicuţa mea. de ce mulţumire ?! hm . . . pt că ,dacă n-ar fi fost ea, implicit n-aş fi fost nici eu şi . . . Ciupa n-ar fi iubit . . zice el, copilu’ plăpând ! ( hey, aveţi răbdare cu pruncu’ meu, el e mic, nu ştie multe, da’ lasă, va învăţa, vă asigur eu )

se zice că prietenu’ la nevoie se cunoaşte, nu?!

cam asta a făcut şi Bobo, prietenul nostru . cum aşa ?!

no staţi să vă povestesc ! ( puţină răbdare, mă pişcă ochii de mor şi cartea aia tot nu se mai termină odată, of !)

Bobo are maşină, Bobo ne iubesşte – pe mine şi pe Ciupa – chiar dacă susţine că ne urăşte pt că noi îi mâncăm nervii, aşa că el a fost mai matinal ca niciodată ( p’ăsta tre’ să-l scoţi cu macaraua din pat ca să fie punctual la 7 dimineaţa) şi l-a adus pe Ionuţ la mine. şi ce a mai făcut ?! a venit cu tortu’ – ăla de mi l-a făcut mie Ciupa, special pt mine şi cu mânuţele lui de bărbat puternic. prima lui prăjitură şi a iesit al dracu’ de bine – , chinuindu-se totodată să aprindă lumânarea şi, mai apoi, s-o menţină aşa.

eu, în pijama, vin în sufragerie, nici măcar nu realiuzez unde sunt, că numai ce-l aud pe Bobo “ Laaaaaaaaa mulţi aniiiiiiiiii! ” niciodată nu mi-a fost mai drag ca atunci ( te pup , mă, grasule ) !)

evident că şcoala mi-a mâncat zilele chiar şi-n data de 9 octombrie, na, se putea altfel ?!

daaaaaar , după o farsă de zile mari ( nu vreau să-mi mai amintesc de ea, destul m-am speriat atunci), fetele mele, gagicile cu care mai păcătuiesc şi eu din când în când ( săru’mâna! ) ne-au făcut cadou un . .. un . . . tort Rusalca, preferatul meu

( acadica-i de la Ciupa mea, dar eu am asortat-o cu mesajul. + da, trebuia s-o precizez şi p’asta, să nu-mi zică mai apoi că fac discrimimări şi că iubesc pe careva mai mult decât pe el + haha )

alte poze ( bineînţeles că fericirea noastră nu poate fi cuantificată în imagini dar, aşa, să vă mai clătrim şi vouă ochi cu lucruri frumoase )

( câtă mândrie şi satisfacţie-n privirea lui . . .)

şi gata, că am obosit să tot aştept să se încarce pozele.

mâine vă povestesc a 2 a parte a fericirii noastre ( şi nu, nu-s verighete , răilor )

a , da , să nu uit, uite ce vă propune teleleu.info

http://www.reclamapetricou.com

Pentru că reclama este sufletul comerţului, m-am gândit să aduc o nouă formă de publicitate în România. Mi-am propus ca în anul 2010 să port în fiecare zi un tricou diferit pe care va fi inscripţionată reclama dumneavoastră. Valoarea fiecărei zi se calculează în funcţie de numărul ei din an. Având în vedere că un an are 365 de zile, pentru a purta tricoul cu reclama dumneavoastră pe 1 ianuarie preţul va fi de 1 leu, iar pe 31 decembrie preţul va fi de 365 lei.

ne zice el . . . so , ce ziceţi ?!