Chinul dinaintea nunții – la ce îl supune ea pe el

21 septembrie 2014 la 8:29 pm | Postat in Uncategorized | Scrie un comentariu

angry wife

Cel mai emoționant moment din ziua unei fete nu este neapărat ziua nunții, ci mai degrabă cea în care i se face fastuoasa propunere, care, la schimb, primește un simplu ”da” (în caz favorabil). Astfel, fetele stau și discută și își detaliază exagerat de mult una alteia cum lui i-a tremurat vocea (gradele din licoarea de dinainte trebuiau mascate cumva, nu crezi ?), cum poate s-a lăsat zărită vreo lăcrimuță în colțul ochiului (poate-l trăgea curentul, te-ai gândit?!) și mai ales cum a îngenuncheat (bietul de el a obosit de la toată alergătura după fusta ta, scorpio!)
Atente la detaliile minuscule, femeile nu scapa nicio secundă din vedere atunci când, Continue Reading Chinul dinaintea nunții – la ce îl supune ea pe el…

Pitici de gradina

21 septembrie 2014 la 7:12 pm | Postat in RECOMANDĂRI | Scrie un comentariu
Etichete: , , , , ,

lume de poveste

La început de an școlar, de regulă se începea cu o primă temă pentru acasă: ”Cum mi-am petrecut vacanța de vară”. Bineînțeles, într-o primă fază, se povestea asta în fața clasei, după care, acasă, se trecea la scris. Noi, cei care nu aveam bunici la țară, descriam betoanele din fața blocului. Din nou, tot noi, ăia care nu întorceam banii cu lopata, povesteam cum ne-am dus la bunici, care, ca noi, stau și ei la bloc, doar că la vreo două cartiere distanță. Aceiași noi, cei dinainte, nu povesteam despre excursii sau tabere la mare, căci nu eram genul ăla de familii înstârite. Din toată clasa, nu cred că erau mai mult de vreo doi norocoși, dar nici ăia nu era mai cu moț, căci, odată întorși din vacanță, tot lângă noi, ăia de vă povesteam la început, venea, cot la cot în colbul din fața blocului.

Sătulă de aceeași bandă ce se repeta an de an, m-am bucurat când am început să Continue Reading Pitici de gradina…

Minuni scânteietoare

11 septembrie 2014 la 9:08 pm | Postat in RECOMANDĂRI | Scrie un comentariu
Etichete: , , , , , ,

fireworks

Când eram mică, eu nu aveam voie să merg la colindat din ușă în ușă, așa cum făceau alți vecini, pe principiul că ”nu e frumos, doar ăia mai sărăcuți se duc, că ei au nevoie”. La cât eram eu de mică, nu conștientizam valoarea banilor, pe mulți nici nu îi cunoșteam, căci pe atunci nu mă interesau nici cum arată, așa că mai mult îmi doream să mă duc cu ”ceata de purdalăi” de la bloc și să mieunăm pe la uși. Mama, căpităneasa, la fel de categorică și pe atunci: nu și nu. Din păcate, nu am reușit deloc să o înduplec, nici cu droaia de fapte bune, dar nici cu circ și cu scandal. Madame era fermă pe poziție și nici azi nu ai clinti-o din loc, chiar dacă nu avea în totalitate dreptate. Cu toate astea însă, nu am ce să îi reproșez, pentru că mintea ei doar atât putea pătrunde, în condițiile în care, la rândul ei, și ea a fost crescută și educată în același spirit, unde mai pui că femeia e cam preocupată de ”ce zice lumea ?!”.

Astfel, din pricina felului mai sus descris în care mama mea vedea lucrurile, eu pierdeam Continue Reading Minuni scânteietoare…

Provocare: cel mai mare snob evăr evăr

6 septembrie 2014 la 12:17 pm | Postat in Personal | Scrie un comentariu
Etichete: , , , , , ,

The-snob-62588

 

via antwuanmalone.com

Am prieteni aroganți. Da, am și d-ăștia. De ce ? Pentru că-s ai mei și pentru că uneori am și eu astfel de momente. Cu toate astea, îi numesc ”prieteni”, deși eu știu clar că nu se încadrează aici. În continuare, stau și îi observ și mă fascinează cât de snobi pot fi unii dintre ei. Nu cu mine, ci așa, în general, cu cine le permite, că ei oricum încearcă tot timpul, doar că nu le prea reușește. Oricum, ei sunt încântați nevoie mare de modul în care pun problema și au o erecție mentală cât Statuia Libertății atunci când se gândesc că ei au dat gaura la macaroană și că ne-au servit-o pe tavă nouă, ”habarniștilor”. (evident, nu știu ei cum, cu ce și în ce se halește preparatul ăsta, că ei mănâncă doar La Piazzetta pe Eroilor și cu lingura aruncă după chelner, nemulțumiți și de ăla, amărâtu’)

Când vine vorba de școli înalte, în special frienzii din Turda (insert here orașul vostru natal, din ”provincie”), toți au făcut minim doo. După absolvire (și aia doar teoretică, deci cu șapca-n cap, că de terminat doar în prelungire de studii), nu se mai pot obișnui înapoi, acasa, în orașul cu multe magazine și un singur mall (falimentar). Lumea se plânge că n-are locuri de distracție, că n-are suficiente pub-uri de bifat în check-in-uri. Nu e ca pe Piezișă, nu ai un kebab ca lumea de mâncat, nu poți da o tură pe Eroilor, nu ai nimic, nimic. Dar până să ajungeți la județ, pe unde o ardeați, dragilor ?! Întreb și eu retoric, așa, cum ar cujeta și Moromete…

Până la urmă, Continue Reading Provocare: cel mai mare snob evăr evăr…

Din dragoste pentru mâncare

5 septembrie 2014 la 12:48 am | Postat in RECOMANDĂRI | Scrie un comentariu
Etichete: , , , , ,

pizzainimavia stirile.rol.ro

Nu știu cum se face, dar de fiecare dată, de absolut fiecare, exact atunci când ai mai puțini bani, te lovesc poftele și simți instant cum ți se excita papilele gustative dintr-o simplă amintire, care-ți apare din subconștientul tău blestemat ce-ți joacă feste. Mereu a fost și va fi în continuare așa, iar ceilalți studenți mă înțeleg cel mai bine la acest capitol. În astfel de nopți, indiferent de ce regim alimentar ai ține tu în mod obișnuit sau cu câtă strictețe ai respecta X și Y dietă, toate le dai dracului și te afunzi în tona de mâncare nesănătoasă, atât de diversificată și de piperată cu arhicunoscutele E-uri.

Vine în viata fiecărui student, cel puțin o dată pe lună, o Continue Reading Din dragoste pentru mâncare…

Pagina următoare »

Create a free website or blog at WordPress.com. | The Pool Theme.
Entries şi comentarii feeds.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 684 other followers