Alex`andra se joacă de`a viaţa

Ca să mă ţin de cuvânt, azi vă voi vorbi despre Soni, romanul lui Andrei Ruse. ( aka R.A , haha, eu mă semnez A.R )

Am aflat de el în urmă cu vreo jumătate de an, în vremea în care – împreună cu Nico – hoinăream din blog în blog după ceva romane bune. Eu habar nu aveam ce caut, dar pt mine tot ce conta era să văd ce citeşte blogosfera noastră.

Şi uite aşa, am ajuns şi pe un blog, dar nu orice blog, ci unul al unei cărţi. „Uite, mă, ce interesant, o carte are blog aici, la noi, în Romania” ne-am zis una alteia şi am început să citim câte ceva despre roman.

Titlu mare „ Soni ” . . . probabil că mulţi dintre voi v-aţi gândit la celebra marcă de electronice ,nu ?! cam aşa am făcut şi eu iniţial, dar m-am lămurit mai apoi că m-am înşelat atunci când am văzut coperta cărţii :

Faină fată, a ?! frumuseţea sânilor săi a ieşit în evidenţă . . . evident, reacţie ce nu a întârziat să apară atunci când le-am arătat-o lui Olimpiu ( cartea mea stă de vreo 2 săptămâni la el, dar chiar dacă mi-e dor să povestesc cu el şi-s tare curioasă să văd dacă a citit-o şi ce părere are, nu-l întreb nimic, no ! sunt supărată!) şi lui Ciupa. Ulterior, ambii au găsit o idee tare năstruşnică şi anume aceea că mie mi-ar sta al dracu’ de bine tunsă, la fel ca Soni : cheala. Na, poftim, Men . . .

A,stai,c-am sărit anumite etape importante. Uf,ce obosită sunt !

2 secunde s-o dreg niţel.

Aşaaaaaaaaaaaaa . . .

După ce am prins firul povestirii de pe blogul mai sus amintit, atât eu , cât şi Nico am găsit că trebuie neapărat să ne cumpărăm şi noi cartea. Asta a fost aşa, ca o idee doar . . . până acum vreo 2 luni când am mers la Iulius Mall cu Ciupa şi cu Bobo  şi . . . acolo era EA, singură pe raft, ultima din „familia” ei. Da, am găsit ultimul exemplar al lotului respectiv,parcă m-aştepta tocmai pe mine şi-atunci am ştiut că TREBUIE s-o am, chit c-am cerut bani împrumut pt a o putea aduce acasă, dar nu-mi pare rău deloc

Cititul, ca de obicei, a avut un ritm alert, ăsta fiind avantajul exersării acestui „sport”. Aş fi terminat-o mai repede daca nu intervenea una-alta, dar aşa a mers cam în vreo 2 zile şi jumătate. Na, bine, că eu , spre finalul cărţii, am tot lungit-o pt că nu voiam să se termine, mi-aş fi dorit să tot amân acea ultimă foaie dar, din păcate, n-a prea fost posibil .

Prima coală era mâzgălită cam aşa :

„ era ca şi cum ceva foarte scârbos s-ar fi plimbat prin corpul meu. un fel de vierme, târându-se mai întâi prin craniu, şerpuind chinuit între creier şi os, apoi adulmecând pe ceafă, pe spate, până spre coapse, ocolind numai puţin vaginul. îmi doream să iasă pe-acolo, oricât ar fi durut. dar el îţi continua drumul fără să dea doi bani pe fantezia mea, lăsând dâre cleioase printre organe, luând-o pe piciorul drept şi înapoi, prin faţă, pe sub abdomen, rotindu-se în jurul tuturor organelor şi a intestinelor, pe sub sâni, excitându-mi sfârcurile, prin gât după aceea, pe sub gingii şi înapoi la creier ” (10)

V-a şocat, aşa, niţel ?! Ei bine, asta-i ideea, într-o manieră mai ciudată, ca să nu zic pornografică, aşa se face introducerea.

„ mă cheamă Sonia, am 26 de ani , cancer la stomac şi încă jumătate de an de trăit” -> ăsta-i viermele de mai sus de care ea ne povesteşte că-i răvăşea interiorul.

După o relaţie de 3 ani închiată nu tocmai în realţii amiabile, cu un job obositor care nu-i făcea deloc plăcere, colac peste pupăză, află că suferă de o boală gravă şi anume de cancer la stomac, pam paaaam !

Ce frumoasă-i viaţa, nu ? ! Să-i mufezi una fix în bot,nu alta.

Buuuuuuuuuuuuun, acum mă văd nevoită de a mă retrage la somn pt un scurt interval de timp , însă revin cu continuarea poveştii după odihna pe care o aştept încă de ieri noapte

I’ll be back

so, cum spuneam . . .

Soni pierde tot sau, mă rog, odată cu boala care o sperie inducându-i o stare groaznică de disperare, îşi abandonează postul, începe să arunce de prin casă tot ceea ce îi e nefolositor sau ce îi amintea de ex-ul, se izolează de prieteni, singura ei legătură cu realitatea era cea mai bună prietenă a ei- Dana, tipa care-i suportă absolut toate mofturile, iar pe maică-sa Soni încearcă s-o ţină cât mai departe posibil pt a nu fi nevoită să asiste la lamentările şi grijile ei ce o împovărau de-a dreptul pe Soni în acele momente.

Bineînţeles că este prea mândră pt a-i spune fostului iubit ( drace, i-am uitat numele, iar acum nu am cartea la mine pt a răsfoi, în fine . . .) prin ce trece, chit că uneori ar vrea să-i fie alături, dar ea e hotărâtă să treacă ptin toate astea de una singură, ca o eroină emancipată a timpului nostru, pam pam , go girl !

Nu prea îmi găsesc eu acum cuvintele pt a vă descrie ce luptă interioară se dădea în creierul lui Soni, dar cred că vă puteţi imagina şi voi. Făcând un calcul simpluţ, ea ajunge la concluzia că, din cei 27 de ani ai săi ( fu ziua ei între timp), ea a trăit D O A R  7 luni pt ea efectiv. I mean ua dă faaaaac ?! am înlemit când am citit acel pasaj din carte, culmea e că îţi zice întocmai operaţiile matematice exacte prin care a ajuns la cifra aia , asta pt a-ţi calcula şi tu. Recunosc că mi-a fost puţintel groază iniţial,dar după m-am calmat şi mi-am analizat acţiunile în general ca, într-un final ce nu a întârziat să apară, exact cum mă aşteptam, să mă declar mulţumită de felul în care – autodidacta je – îmi gestionez viaţa şi timpul meu aici, alături de voi, pe Pământ.

Fiecare om este o curvă pt că fiecare om trebuie să trăiască

Nice one, huh ?! Ce, tu crezi că eşti mai cast/ă ?! Nu vreau să-mi imaginez cum ai reacţiona în secunda în care ai afla că ai mai avea doar câteva luni de trăit.  Aş cam zice că ai face pe  dracu’n patru doar pt a lungi pe cât posibil acest interval şi, uite aşa, ai ajunge la compromisuri, ai ajunge un fel de marfă, dar în acelaşi timp tu fiind propriul tău vânzător, te-ai vinde fără nicio reţinere vieţii, ai plăti orice tribut ţi-ar cere doar pt  a obţine aprobarea divină de a mai zăbovi ceva vreme pe aceste meleaguri.

Dacă moartea ar avea sex appeal, problemele ar fi mai uşoare pt toată lumea.

încetul cu încetul, apar problemele şi greutăţile ce-i fac lui Soni existenţa un Iad dar, pt că ea dă dovadă de o îndârjire şi un curaj absolut fantastic, nu se lasă doborâtă, bineînţeles că un mare aport în acest sens aducând şi Dana moralului prieteni sale, deci tipa aceptă grelele tratamente la care o supun medicina , chiar preluând iniţiativa de a se rade în cap înainte de a începe acele şedinţe în urma cărora se vehicula că urma să chelească .

hai că destul v-am îngrozit până acum cu această privelişte bacoviană, să vă mai povestesc şi ceva funny.

nu mai ştiu cui i-am povestit că, după ce s-a ras în cap, Soni a ţinut neapărat ca Dana să o lingă în cap,( da, mă, să o LINGĂ ! poate ţi se pare ceva ce ţine de domeniul fantasticului, dar acţiunea aia propriu-zisă lui Soni i-a oferit un orgasm inimaginabil )) să-i fie de bine, zic . . .) , dar îmi amintesc că a râs în hohote, presupun că lui Ionuţ, dar , na…

Moartea nu va veni niciodată să te înţeleagă

Fare enough, nu ?! Aşa tind eu să cred, de ce să vă curtaţi reciproc când niciunul dintre termenii acestei ecuaţii nu va avea ocazia să schimbe nici măcar 2 vorbe cu “adversarul” său pt a încerca să-i schimbe decizia celuilalt.

Chiar dacă nu înţelegea lumea în care trăia, Soni s-a mobilizat extrem de bine, a ştiu ce avea să facă în puţinul timp ce-i rămăsese : să trăiască, ceea ce nu prea făcuse până în acel momente.

Cum s-o facă ?! Eeee,na,asta era poblema ?!

a început să cunoască tot felul de oameni, să fumeze orice şi oricând, să facă sex cu  cine apuca, o dată chiar şi cu un fel de vagabond de 13 ani, pe ăsta l-a învăţat cum să se poarte o femeie, dar l-a alungat mai apoi ca pe un câine când a văzut că el tindea să vadă în ea o mamă protectoare, mănâncă shaorma în prostie ))

haha, acum îmi amintesc de-o fază penală cu această mâncare cu care se lăuda careva că o descoperise acum câteva zile şi că , de atunci, tot aşa ceva mănâncă ( Nuuuu,Ramona, n-am zis de tine, continuă acolo cu shaorma ta )) )

( hai să vă mai zic o fază picantă, ei bine, chia 2 : s-a dus cu Dana să-şi caute sicriu pt când va muri, voia ca toate să-i fie pregătite şi să fie exact aşa cum şi le dorea ea, astfel că a băgat-o-n sperieţi pe vânzătoare atunci când i-a zis pt cine era comanda, a 2 a a fost la ieşirea din pompele funebre când a agresat fizic o cerşetoare, da, oameni buni, până acum eu n-am mai citit nicăieri aşa ceva, motiv pt care am râs în draci )

a,da, să nu uit acele întâlniri gen ” Alcoolicii Anonimi”, numai că acestea la care participa Soni era un pic diferite, asta în sensu’ în care acolo discutau despre moarte, de cum o percep ei şi de ce boli suferă.

clar că nu i-a plăcut aici şi că le-a găsit plictisitoare daaaaaaaaaaar . . . aici e marele şi inevitabilul “dar” a întâlnit un tip mişto care i-a căzut cu tronc şi uite aşa a început să-l studieze, să-l caute pretutindeni cu privirea pt că ceea ce o intriga cel mai mult la el era calmul cu care privea el lucrurile şi felul lui retras de a fi

curând însă a aflat că se înşelase şi că tipul de care vă vorbeam mai sus era la fel de plin de viaţă ca şi ea.

deşi iniţial a trata-o cu indiferenţă ( el era infestat cu virusul HIV , împrejurările în care a “primit” SIDA fiind absolut banală. mergea ca tot omu’ liniştit cu maşina, a văzut un accident, a oprit ca să acorde primul ajutor şi, la vreo 2 săptămâni după aia, a fost sunat şi informat că cel pe care-l ajutase şi pierduse mult sânge avea boala respectivă. Universul i s-a năruit în acel moment, şi-a luat lucrurile şi dus a fost din viaţa familiei sale, chiat că vea un copil. dorea să fie considerat un laş, să fie acuzat de adulter, de orice doar să nu le pricinuiască rău celor dragi lui) doar pt a o proteja,dar văzând cât de încăpăţânată e Soni, i-a mărturisit adevărul, după multe rugăminţi fierbinţi de ale fetei consimţind şi el să facă sex împreună.

o chestie tare mi s-a părut mie felul în care au privit problema : raţionamentul lui Soni era : ne iubim, urmează să mor, aşa că de ce să nu ne simţim şi noi bine în ultimele momente de viaţă şi de ce nu am face sex ?!

evident că tipu’ n-a fost de acord şi că el tot spera ca Soni să învingă cumva boala, să se regenereze, să îşi recapete acea ultimă fărâmă de speranţă care să o îndrepte toată înspre viitoarea ei însănătoşire, dar ea zici că era deja resemnată cu gândul că  va muri.

între timp,trăiesc cele mai frumoase clipe din viaţa lor, învaţă să se accepte unu’ pe altu’, să convieţuiască împreună cu bolile lor dar, mai presus de toate, învaţă să iubească, ce frumos, nu-i aşa ?! plus să subestimează viaţa în ultimu’ val tăind cele mai periculoase curbe şi , culmea, nu păţesc nimic, chiar dacă erau doar la 2 mm de prăpastie, ain’t that fuckin’ funny ?! )

deja iar m-am lungit şi vin băieţii să mă tragă de urechi că-i pun să citească prea mult.

mai pe româneşte, hai s-o scurtăm.

nu descriu finalul pt că eu cred că filmul The Eternal Sunshine Of The Spotless Mind, chestie care pe mine m-a dezamăgit profund.

nu am înţeles de ce R.A a ales o astfel de încheiere pt simplul motiv că romanul era prea fain pt aşa un banal deznodământ.

asta-i singura parte ce NU mi-a plăcut la carte, părere împărtăşită şi de “pisi”, aka Alina, aia mai bacoviană de pe  aici ) care şi-a exprimat nemulţumirea pt faptul că autorul nu a ucis-o pe Soni (oops, v-am dat ceva indicii , shame on me!)

roman făinuţ, psihologic, droguri, sex, fără semne de punctuaţie ( ieeeeeeeeei, mmminunată idee ) dar , atunci când le-am zis anumitor profi de el cu mult entuziasm, aceştia mi-au replicat că e banal, că ăla nu se poate numi roman, că-s eu prea copilă ( a se citi adolescentă) şi că datorită fapătului că limbajul adoptat în carte  e comun zilelor noastre şi cerucului în cae tinerii din ziua de azi se învârt pe mine mă atrage aşa, motiv pt care m-am enervat la culme, mi-am luat jucăriile şi m-am cărat, na !

( poţi să tot citeşti cacaturile alea britanice şi franceze că nicio operă consacrată nu-ţi zice aşa pe şleau cum şi în ce fel moartea-ţi va zdruncina existenţa)

Ză End !

A fost o lectură plăcută, mulţumesc, R.A !